Într-o oră și 40 de minute poți ajunge din Militari în Otopeni într-o zi de marți, pe la prânz, poți face o rețetă rapidă de „Clătite în 20 de minute” dacă ești suficient de naiv încât să crezi că făina fără gluten e făină sau, dacă divinitatea ți-a ajutat în viață și ți-a pus în mâini racheta la vârsta la care cei mai mulți se țin de marginea patului, îl bați pe Bublik și te califici în sferturile de finală de la Wimbledon.
Taylor Fritz a făcut asta la capătul celui mai scurt meci al său de la această ediție. A și dat peste Alexander Bublik, care din punct de vedere fizic a rămas să plătească la nivel karmic datoriile față de Frances Tiafoe.
Bublik a avut cam de trei ori mai puțini ași (e drept, a și fost lăsat să joace un sfert din punctele jucate în meciul anterior), iar Fritz a servit de parcă serviciile nereturnabile se dădeau la plasă, la intrarea în arenă, iar Bublik a urcat cu liftul direct din parcare.
LFoto: Ray Tang/Anadolu via Getty Images
Meciul a mimat ceea ce ar putea fi interpretat ca echilibru până în tiebreak-ul primului set. Doar că și ăla s-a terminat 7-1, chestie care întotdeauna mi s-a părut că e un fel de covrig al prieteniei: nu te-am prins în timpul setului, dar când am ajuns pe străduța asta slab luminată, ți-am dat carbohidrați și un punct de care să te sprijini dacă îți vine rău.
Fritz a reușit să facă doar 8 greșeli neforțate și să pună în teren 47 de mingi direct câștigătoare și momentan, după o săptămână de meciuri, a pierdut un singur set.
Foto: Ray Tang/Anadolu via Getty Images
Bublik, pe de altă parte a fost de negăsit pe hartă și a jucat un fel de tenis care nu te-ar califica nici într-un turneu de Cupa Liceelor, dacă meciurile se joacă la ora la care Iuliana Beregoi cântă în centrul orașului: doar în setul trei, Bublik a pierdut trei game-uri fără să facă vreun punct.
Întrebarea logică ar fi „a fost Fritz atât de bun sau a câștigat și pentru că nu prea i s-a dat de ales?”. Ce știm sigur e că pentru el nu a dat telefon Donald Trump.
Foto: Clive Brunskill/Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
