Roland-Garros 2024

Peste o vreme, detașându-ne de acest Paris în care a venit din nou anul 1932, dacă vom mai avea timp, dacă viitorul, printr-un miracol, totuși va exista și va fi îndurabil, se va vedea mai bine:

Speranțele oamenilor sunt de multe feluri. Poți spera pentru că nu ai de ales, poți spera pentru că e tot ce ai de ales și, printre altele, mai poți spera de pe margine, pentru că acea

Au sosit.

Poate mă aflu sub influența prafului de zgură ridicat până-n eșapamentul telescopului Hubble, dar aș zice că au sosit. „Alții” și „următorii” pe care i-am tot cerut

Nu știu dacă ați observat, dar Iga Swiatek are ceva probleme cu sinusurile. Nu-ncepe meci și nu se termină pauză de schimb de terenuri fără să apeleze la batistă pentru a-și decongestiona

Pentru context, victoria lui Paolini s-a întâmplat în timp ce Djokovic încheia operația – probabil în trei seturi – și cât a mai stat el pe holuri ca să le explice doctorilor că

Doi ani la rând să lovești cu degetul mic de la piciorul stâng același obiect de mobilier? E karma. Tsitsi are cui se plânge din cauza echimozelor, împăcarea cu Badosa fiind de notorietate.

Și acum o să ne prefacem toți că sfârșitul lumii nu s-a întâmplat și că ne putem uita în continuare la Paris ca în ultimele decenii.

Dar pictura lui Rafael pe zgură ne va lipsi și nu