Peste Londra s-a lăsat un val de căldură ca-ntr-un cuptor pus pe programul de autocurățare și toată lumea și-a amintit imediat despre întâmplarea de acum o lună de la Paris, când Sinner îl conducea cu două seturi și 5-1 pe Cerundolo, iar corpul lui a intrat brusc în grevă generală, lăsându-l pe italian să piardă o partidă aflată, practic, în buza game-ului de meci. La fel ca noi, ăștia care dansăm pe taste, John McEnroe a găsit atunci și explicația: pe de o parte nervi, pe de altă parte parte psihic, dar și, citez, „pielea deschisă la culoare care se chinuie cu căldura”. Carevasăzică italianul ar fi, zice Big Mac, prea alb ca să reziste la soare puternic. Ceea ce-l pune într-o situație dubioasă la turneele jucate sub soare. Adică la mai toate. Întrebarea zilei era, așadar, dacă Dennis Roșman se topește a doua oară în al doilea Slam consecutiv.
Ei bine, nu s-a topit. Sinner și-a pus mănușile alea bune, din silicon, a intrat tacticos în cuva cuptorului și l-a demantelat pe Struff cu aerul unui tip care și-a montat conducte de aer condiționat direct în vene. Nu știm ce s-a schimbat din iunie până azi, dar Sinner n-a suferit nici măcar gâdilătura fină a broboanelor de transpirație care ți se scurg pe tâmple. Cumva, deci, teoria cu pielea prea albă a rămas la vestiar, lângă vraful de prosoape nefolosite.
Foto: IMAGO
Acu’ de la fel de adevărat că nici n-a fost cel mai incomod adversar de care putea să dea Sinner în sferturile unui turneu de Grand Slam. Jan-Lennard Struff are 36 de ani și azi a bifat un record pe care nici măcar marele Djokovic nu-l poate bate vreodată: cel mai bătrân jucător din era Open ajuns pentru prima dată în sferturi la un Slam.
Struff venea după trei meciuri de cinci seturi (plus un abandon al lui Hurkacz), iar serviciul-bazooka pe care-și sprijină întreaga activitate tehnico-tactică n-a prea fost îndeajuns pentru a-l face pe italian să tresară. Din meciul ăsta, Struffi se va putea lăuda nepoților, peste ani, că a avut o minge de set în al doilea set, la 5-4, și cam atât. Și pleacă acasă cu eternul său target neatins: neamțul nu a bătut niciodată un număr 1 mondial. Unele uși cam rămân închise, oricâtă inginerie ai avea în ADN.
Daniel Kopatsch/Getty Images
Meciul n-a fost vreo operă de artă pentru Jannik, dar campionii en titre din tenis nu-s plătiți să picteze, ci să treacă mai departe. Cu excepția notabilă Federer, evident. E a treia semifinală a lui Sinner la Wimbledon și mai are de bifat două victorii pentru a-și apăra urecheata. Prima dintre ele ar trebui să fie în semifinală, acolo unde îl așteaptă învingătorul dintre Djokovic și Auger-Aliassime. Nu știu ce părere are Felix despre asta, dar probabil că până și el s-ar bucura de-un Djokovic-Sinner vineri la Wimbledon.
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
