Două zile. Atât i-a trebuit Wimbledonului ca să ne lase pe noi, ăștia de pe malul Dâmboviței, fără (aproape) niciun motiv să-l mai privim cu pasiune locală. Jaqueline, Irina, Gabi, toate trei împachetate și trimise acasă din turul întâi, una după alta, cât să ne întrebăm dacă nu cumva e mai sănătos să trecem direct pe fotbal, că tot își zdrelesc băieții ăia genunchii prin stadioanele din State. Și fix când întindeam mâna după telecomandă, a intrat pe teren Sorana și ne-a tras-o înapoi. 6-1, 7-6 cu cehoaica Sara Bejlek, iar turneul nostru mai respiră o tură.
Sorana a lustruit primul set, pe care l-a câștigat fulgerător, dominant, senzații pe care am uitat cum e să le-ncercăm atunci când joacă ale noastre. Al doilea a fost mai zbârlit, s-a dus în tiebreak, iar acolo Sori a avut patru mingi de meci pe care le-a tot amânat, una după alta, cum fac avioanele când e viscol. În fine, a fost nevoie în final de cinci mingi de meci ca a noastră să termine socoteala cu puștioaica de 20 de ani, treabă care spune una-alta despre cum a acumulat Sorana rezervoare de răbdare de-a lungul carierei, dar și despre o jucătoare care, aflată în ultimul său sezon, nu se grăbește deloc să iasă din cadru.
Jan Kruger/Getty Images
Sara Bejlek este încă o șaibă ieșită pe banda rulantă a uzinei cehe de tenis, aia care scoate jucătoare de top cum scoatem noi promoții de absolvenți în Drept la facultăți parcurse prin corespondență. Stângace, mărunțică, dotată cu joc construit pentru zgură și cu tatuaje cu Metallica și Slipknot pe care ți le găurești în epidermă la 20 de ani pentru că, probabil, ai încă impresia că viața e un concert continuu. Dar pe iarbă, în fața unei veterane care a văzut de toate, metalul ei n-a prins distors, iar Sorana a controlat meciul de la un capăt la altul, cu setul al doilea pieptănat ușor, cât să ne țină atenți la ea, nu la Haaland, care marca împotriva Coastei de Fildeș la aceeași oră la care Sorana ne dădea teme și pentru următoarele zile de Wimbledon.
Owen Hammond/NurPhoto via Getty Images
Victoria o duce în turul al doilea, unde o așteaptă australianca Kimberly Birrell. De bătut și ea, dacă mă-ntrebați pe mine. Sori a ajuns cel mai departe la Wimbledon în turul al treilea, în cinci ocazii, dar contextul de azi n-are nimic de-a face cu cifrele. La 36 de ani, în sezonul care găzduiește turul de onoare al stadioanelor de tenis cu ștaif ale lumii, Sorana joacă un tenis de adio care arată mai bine decât al multor adversare aflate în plină ascensiune. Vezi sfertul de la Roland-Garros de acum o lună. Până una-alta, ne-a făcut un cadou pe care nu prea mai știam să-l prețuim de când cu epoca în care finalele pierdute erau considerate eșecuri. Dar cât timp Sorana mai e pe tablou, Wimbledonul rămâne, fie și pe-un colț de masă, și al nostru.
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
