Austriaca din cauza căreia ne-am băgat atât de târziu în această noapte la somn e mai aproape de retragere decât de încurajările pe care le primea la început de carieră. Merg pe mâna statisticii, sunt nevoit să-i număr cu abnegație auturile și cornerele:
– Baftă, drăgălașo, hai că o să fie bine! Poți, sigur că poți, dar trebuie să și crezi. Măcar puțin. “Viel Erfolg!”
Sigur le-a uitat și ea, dacă or fi existat aceste vorbe dulci în tinerețe. Nu știu dacă austriecii sunt atât de flexibili sufletește. Noi și exagerăm, dădăceala e termen intraductibil. E inventat aici, tras de două ori și altoit la fiecare schimbare de generație.
Jeff Dean/USTA via Getty Images
Revin la adversara Soranei, prima din caruselul american. N-o știam, cu toate că fetele mai fuseseră adversare în două rânduri, iar după acest meci am și uitat atuurile Juliei. Punctele-i slabe sunt mai multe, iar un cronicar de limbă română păcătuiește prin a încărca un plating de subiectivisme. Un platou țărănesc, cum se zice la noi. În ciuda riscurilor, nu mă pot abține. Ca să te gândești la ieșirea din scenă, se presupune că ai și fost pe acolo, cumva. Julia Grabher o fi plecat de multe ori de acasă, însă în tenis n-a reușit destule. Am pățit-o în adolescență. Până m-a pârât profesoara de matematică. Mă vedea destul de rar la ochi, credea că am și renunțat la orele de meditație, de aceea nici n-aveam să ajung inginer, profesor de algebră sau primar general al Capitalei.
De două ori turul secund la French Open, ultima dată în acest an, și o dată la Melbourne. Cam acestea sunt isprăvile în balurile care contează ale lui Grabher, altfel o muncitoare care, dacă ar presta sporturi de contact, sigur ar merge până la frontiera primejdiei de a înghiți și proteza. S-ar caza în spatele calului, e o temerară, iar de aici și-a dezvoltat și ușurința cu care își joacă la loterie orice agoniseală. Condusă de Sorana cu 4-0 în primul set, austriaca de 30 de ani a dat tare în ele, a făcut break, și-a salvat serviciul de un alt eșec și a bâlbâit două mingi de 4-4. Păcănele, nu alta.
Cîrstea acuza hemoragia din defensivă și nici pe atac nu mai avea aceeași relevanță, dar după un time-out medical a reevaluat situația și a știut că pe imobilul din fața ei nu încape decât o bulină roșie. Break-ul de 5-3 a fost ca un somn de după-amiază, acela căruia îi atribuim efecte benefice aduse esteticii, iar manșa a doua a confirmat că între româncă și jucătoarea din vestul Austriei se întind nu doar aproximativ o sută de poziții WTA, dar și niscaiva experiență, oleacă de bătaie, cum zice moldoveanul, plus tehnică în mânuirea lopeții.
Jeff Dean/USTA via Getty Images
M-am temut de 4-0 și în setul 2. Frică mi-a fost că nu voi auzi ceasul dimineață. Sori, la rândul ei, știe că n-are ce să filtreze sau să decanteze după un asemenea debut la US Open 2026. Ultimul Grand Slam din carieră, dacă trebuie să ținem cont de planurile sale date publicității în cel mai bun an al carierei. De pildă, cu franțuzoaica Diane Parry, adversara din etapa următoare, s-ar putea măcina acel tenis care să merite cafele opărite în burta nopții și bețe de chibrit în albia cearcănelor.
SMS-urile de chibiț care să nu țină cont de oră ar fi bonus, deși unii de prin sud-estul țării, cum ar fi subsemnatul, ar confunda lejer un asemenea impuls euforic cu alerta oficială de pitulare la beci din calea dronelor.
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
