Se spune că dăm buzna în viață fără să ne fi dat și acordul. Nu e nevoie de certificat pentru un asemenea truism. Încă n-a apărut persoana care să contrazică acest capriciu filosofic – și dacă pui degetul pe contract când te scalzi în placentă, tot e târziu. Ți s-au conturat deja amprentele, ești bătrân, fugi de-a bușilea d-aici!
La plecare, situația se mai schimbă. Mai primești semnale pe parcurs, te apasă și subconștientul, celula îți trimite vederi din subterană cu necesități de minerale, vitamine și alte ecuații chimice. Înțelegi în cele din urmă și că legile lui Murphy nu sunt doar o listă de mituri de înșirat la o bere cu prietenii și te poți căra și pe picioarele tale. Cumva cinic, dar și mai cinic e ignorantul care, după ce s-a făcut liniște, vrea să pară isteț și o aruncă pe aia cu cimitirele care sunt pline de oameni de neînlocuit. Bătaia nu doare pe cât ar trebui. Această frază este doar o metaforă fără de care paragraful n-ar fi avut savoarea dorită.
Dustin Satloff/USTA via Getty Images
În cazul lui Wawrinka, ultima bătaie din epoca GS nu doare deloc. Doare veșnicia de după. El intrase de luni bune în anul descotorosirii de grijile acestui circuit la care țin și eu ca la ochii de pe țeastă, chiar dacă nu știu a mânui racheta ca oamenii mari. Trebuie să apelez, într-un târziu, la camaradul Codruț Baciu de la Asociația Cip și Ciargi care doar până la noapte ține în licitație o minge de aur semnată de Stan the Man. A împodobit-o chiar în această vară, la ultimul său turneu de zgură, la Gstaad (Elveția). Banii strânși vor ajunge la puștii din categorii vulnerabile. Atât cei care joacă tenis, cât și cei care vor să citească.
Nici nu știi ce e mai prețios, obiectul care a transpirat în mâna lui Waw sau gestul Codruțului.
Rhea Nall/USTA via Getty Images
Venit la Flushing Meadows călare pe un wild card, căci poveștile de succes nu se pot încheia altfel, omul cu trei Slam-uri în vitrină și cu o medalie de aur la Jocurile Olimpice din 2008 încă mai avea lucruri de demonstrat. Așa sunt campionii, complezența e un termen prea complicat pentru ei. Nu-l pot descifra, nu pot pricepe de ce te-ai mai duce dacă nu mai ești în stare de nimic. Iar dacă ar fi putut să-i spintece planurile italianului Berrettini, i-am fi servit elvețianului ipocrizia că borna atinsă, 41 de ani și jumătate, nu înseamnă mare lucru. Că e doar un număr pe care și-l poate cultiva freestyle. Inclusiv prin loviturile care au răpus în marile finale creaturi legendare precum Rafa Nadal sau Novak Djokovic. Pe sârb, chiar de două ori.
Rhea Nall/USTA via Getty Images
Și pe Matteo l-a plimbat Stanislas cu reverul acela dur și rece ca o zi pe piscurile înalte, acolo unde frumusețea unică a peisajului apasă pe diafragmă la fel de mult ca scăderea nivelului de oxigen din atmosferă. Ești la 3.000 și ceva, spre 4.000 de metri, deși Stan poate fi considerat chiar un cinci-miar al alpinismului ATP. Prin urmare, nu mai poți trage aer în piept cu relaxarea de pe vârful Țuțuiatul din Munții Măcin, la câteva sute de metri altitudine. Și nu mai întâlnești nici bursuci, jderi sau dihori, ci numai capre negre, dar și pe acelea tot mai rar.
O minge de set în primul și trei într-al doilea și-a procurat campionul de acum un deceniu de la US Open, dar a ratat ambele manșe în tiebreak. Al treilea set nici nu mai conta, Stan the Man își crease destule motive să plângă la întâlnirea cu microfonul. Ne-a dat și nouă, dar ne-a plăcut. Ce istorie!
Dustin Satloff/USTA via Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
