Dacă mâine ne ștergem cu toții informațiile din zona creierului care se ocupă de tenis, ne trezim cel mai fericit popor, văzând că de nicăieri a apărut această tânără speranță Sorana Cîrstea, care urcă în clasament după fiecare turneu la care merge, e reclamă neintenționată pentru efectele pozitivismului asupra vieții profesionale și ne mai și dă zilnic ponturi de locuri din Paris pe care să le vizităm.
Cât timp ne bucurăm, îi dăm o îmbrățișare tovărășească și colegei noastre care joacă cu sigla Porsche sub semnătură. Pentru că ni se dilată pupilele la aceleași mașini, ne prefacem că finalul de meci în care Lys a pierdut 9 game-uri consecutive e doar rezultatul logic care apare atunci când ți se intersectează drumurile cu Sorana. Șanse bune să fie chiar asta, în combinație cu gâlmele de sistem ce apar atunci când încă te refaci după ce ai stat pe masa chirurgului.
Foto: Frank Molter/picture alliance via Getty Images
Mai important e însă că Sorana își continuă seria de vizite la muzee și cafenele din orașe la care ajunge pentru a întinde pe terenuri un tenis la care nu doar noi visăm. Îmi amintesc de niște vremuri deloc atât de îndepărtate și de felul în care Sorana vorbea cu ea între puncte. Era genul de discuție care aduce mai mult cu negocierea unei parcări pe care o dispuți cu un altul care nu a plătit-o, în timp ce locul oricum e rezervat persoanelor cu handicap. Adică ceva stupid, neproductiv și obligatoriu generator de frustrări chiar mai mari decât cele de la care ai început.
Acum, Sorana are puține de-și spus, dar deține mecanismele prin care să se asculte. Momentele din meci în care vezi asta sunt scurte și nu par să rezulte în dușmănie cu propriul sine. Ce ne spunem când vorbim cu noi e de multe ori ceea ce face ca rezultatul acțiunii în desfășurare să ne convină.
După ce-au schimbat câteva game-uri și câteva break-uri la început de meci, Sorana a vorbit cu Sorana. Sorana a înțeles și apoi Sorana a trecut la a aplica indicațiile Soranei. Atât de simplu și un rezultat atât de eficient: 6-3, 6-0, într-un meci în care Eva putea să aibă piciorul bun, două picioare bune sau toate picioarele din lume alergând pentru cauza ei. N–ar fi contat pentru că nu le-ar fi știut spune ceea ce Sorana i-a spus Soranei.
Foto: Frank Molter/picture alliance via Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
