---

A fost o zi destul de usturătoare pentru favoriți pe mai toată planeta sport. La Cupa Mondială, Germania și-a luat bătăiță de la Paraguay, iar Olandei i-au căzut digurile în meciul cu Maroc. Mă rog, surpriză și asta, dar doar dacă urmărești fotbalul exclusiv la radio și n-ai prins de veste că marocanii joacă de vreo două mondiale mai bine decât trei sferturi din Europa. Cert e că era destul de limpede că nu se putea încheia ziua fără ca tenisul să-și verse și el porția de favoriți pe gazon. Și s-a livrat: Ben Shelton, numărul 5 mondial și cap de serie 4, a fost eliminat în primul tur la Wimbledon de un finlandez stors de calificări pe care până ieri nu-l știau decât ai lui și poștașul.

Povestea e savuroasă, mai ales dacă o pui în context. Acum o lună, Shelton a plecat de la Roland-Garros fluierând a pagubă după ce a fost scos în turul al doilea. Dar a plecat relaxat, aș zice chiar ușurat, explicându-ne tuturor că zgura nu-i treaba lui și că abia așteaptă suprafețele rapide, iarba și betonul, locul unde americanul cu serviciu sol-aer își poate încorda mușchii în poze. A venit carevasăzică pe iarbă cu mâinile deja frecate până la al doilea strat de epidermă. Iar iarba i-a răspuns expediindu-l acasă din primul tur, contra lui Otto Virtanen, locul 140 ATP, fix genul de adversar peste care un pretendent la titlu ar trebui să cam treacă și dacă e-n comă indusă, nu să sufere patru ore și 21 de minute și să iasă la final lat pe targă.

Și nici măcar n-a pierdut dintr-o bucată, liniștit, să poată să se plângă că n-a fost ziua lui, că l-a durut splina, că e acea perioadă a lunii, ceva. Mister Muscolo a condus cu două seturi la unu, a avut meciul în mână și cheia în broască, după care s-a apucat metodic să se autoaboteze cu propria mână: a sfeclit un 2-6 în setul al patrulea ca un om căruia i s-a făcut brusc lehamite de tenis, iar în super-tiebreakul decisivului a reușit să se desfigureze complet. A condus cu trei puncte diferență, a avut chiar minge de meci la 9-8, dar le-a irosit pe rând pe toate, pierzând 11-9 pe un forehand azvârlit în aut. O singură minge de break transformată din douăsprezece spune, de altfel, tot ce trebuie despre cât de darnic a fost Box Office Ben cu cadourile în după-amiaza asta.

Monument de tăcere de partea cealaltă a fileului. Otto Virtanen e finlandez, iar finlandezii au „sisu”, un cuvânt al lor care descrie treaba aia care te ține în picioare chiar și când scorul îți spune că ai pierdut, un soi de încăpățânare rece scoasă probabil din serile alea de iarnă în care soarele apune în octombrie și se mai arată prin martie. Un soi de „stoicism”, dacă vreți, dar transformat astfel încât să poate fi folosit ușor și de copii, la o adică. Cu mutră de Kimi Räikkönen în plin elan jemanfișist și cu zero gesturi inutile, finlandezul a fost olimpic la economie și câștigător de Nobel la eficiență: a salvat mingea de meci, a întors super-tiebreakul și-a bifat cea mai mare victorie a carierei, prima din viața lui în fața unui jucător din Top 20. În timp ce tatăl lui Shelton a țipat tot meciul din lojă la fi-su’ să-i explice ce și cum, Virtanen a jucat, pur și simplu, fără să-i strige nimeni nimic, fiindcă la finlandezi se vorbește puțin și se face mult.

Pentru Shelton, ăsta e cel mai slab rezultat la un Slam de la Roland-Garros 2023 încoace și o eliminare care-l poate scoate din Top 10, adică fix opusul scenariului pe care ni l-a tot promis cu gura plină de la Australian Open încoace. A vrut suprafețe rapide, le-a primit, dar tot rapid i-a fost și drumul spre evacuare. Benny a deschis stagiunea pe iarbă cu casa închisă și a dărâmat teatrul în aceeași seară, după o singură reprezentație. Bilete nerambursabile.

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Porsche Cayenne electric îți oferă cronicile de la Wimbledon.

---