Spre deosebire de mulți dintre cititorii noștri, pe care urletele Sabalenkăi pare că-i trezesc noaptea chiar și dacă femeia nu are meci la ora aia, pe mine nu mă mai deranjează major sunetele emise prin epiglotă de numărul 1 mondial. Asta și pentru că, odată ce-ale noastre – nu dăm nume – au prins gustul iodelingului cu mingea, nu l-au mai lăsat nici ele din brațe. Și nu se face să critici c-o mână ce ignori cu ailaltă, mai ales când te afli în postura cronicarului în care oamenii investesc încredere, timp și-atât, că restul investește Porsche.
Dar nu vă ascund că această stare de ignoranță autoimpusă nu mă împiedică să mă bucur sincer de fiecare dată când Aryna este evacuată forțat de la turneele mari. Nu-s fanul tenisului din bici și nu voi fi niciodată, deci dacă vreodată se va naște vreun domn sau vreo doamnă pe la Tecuci care va cuceri tenisul mondial cu servicii de 350 de kilometri pe oră, nu contați pe mine să pun umărul toamnă la toamnă la recolta de ași pe centimetru pătrat de turneu. Prefer oricând traforajul în fața joagărului și creionul în fața AI-ului, deci sunt un suflet artistic care suferă constant din cauza lipsei de substanță și a dispariției metaforei din viețile noastre din ce în ce mai monocrome și mai unidimensionale. De-asta vă și recomand mereu o recitire a fiecărui text de aici: e posibil ca sub cuvinte să mai găsiți sensuri pe care le-ați ratat la prima abatere, iar două cronici la preț de una nu strică nimănui, niciodată.
Așadar, după Serena și Sorana, ne-a părăsit și Sirena, lăudat fie-i biletul de avion spre Minsk și apoi spre Asian swing, unde se va duce să împartă din nou dreptatea cu elan muncitoresc.
Daniel Kopatsch/Getty Images
Nu știu dacă ați observat, dar Aryna e o tipă foarte volubilă în afara terenului de tenis. Când stau camerele pe ea, e zeița glumelor, dansează, râde, practic are toate semnalmentele atletului relaxat și construit pentru performanță pe un tunel de atitudine pozitivă într-o lume cenușie și haină. Acu’ nu zic c-am văzut-o pe Sabalenka și-n afara camerelor, deși am, dar vă invit cu dragoste de adevăr să analizați atitudinea doamnei în momentele de presiune, atunci când simte că nu-i pe trasă, iar mașina pe care-o conduce strict din pedala de accelerație stă să se verse în șanț. Încruntată, nervoasă, ușor crispată, neliniștită și iritată, plină de demoni pe care-ncearcă insistent să-i domesticească ca să nu iasă la soare, Aryna mănâncă cărbuni încinși cu mâna goală, dar nu a învățat până azi să negocieze pacifist cu o înfrângere.
Iar azi, cu Naomi Osaka (altă pacientă a cronicilor, dar azi nu-i momentul potrivit pentru asta, deci bravo Naomi, hai Japonia, hai Pikachu și Songoku), toți demonii ăștia s-au adunat la masa credală și și-au cerut înapoi datoriile. Iar în loc să joace tenis, Aryna a petrecut o oră și douăzeci de minute certându-se cu ei în văzul lumii.
Fiindcă exact aici s-a decis meciul: cât timp Sabalenka se lupta cu propriile opinteli, Osaka servea. Japoneza n-a cedat niciun game pe propriul serviciu în tot meciul, a expediat opt ași și a câștigat 87% din punctele cu prima minge, luând primul set cu 6-2 în timpul în care încălzești o supă deja făcută. În cea mai fierbinte zi a turneului, cu mingea ei plată planând ca un upercut prin aerul încins, Aryna s-a răcit complet pe măsură ce a trecut timpul.
Foto: IMAGO
Al doilea set s-a ținut strâns de serviciu până la tiebreak, porțiune a partidelor în care Sabalenka a fost dintotdeauna stâncă: avea, înainte de acest meci, 21 de tiebreakuri câștigate la rând la Grand Slam-uri, cea mai lungă serie a oricui, bărbat sau femeie, din era Open. Peste cele 19 ale lui Djokovic. Doar că all good things come to an end, vorba lui Nelly Furtado, iar pentru Sabalenka fix în buza penalty-urilor s-a rupt totul. O mitralieră de greșeli, tiebreak la 2 pentru Osaka, iar seria s-a oprit amețită și-n pumni. Undeva pe la mijloc de acțiune, când frustrarea devenea densă, Aryna s-a lovit singură cu racheta în cap, gest despre care nu știu dacă alungă demoni, dar în mod cert poate să mai reteze din coarne.
Pentru Naomi, seara asta e un capitol întreg din carieră. Va fi primul ei sfert de finală la Wimbledon și este prima victorie în fața unui număr 1 mondial din 2019 încoace, de pe vremea în care Ashleigh Barty încă ne arăta că tot ce-am învățat la fizică n-are sens când la mijloc de traiectorie intervin un fileu și două rachete racordate. Iar până azi, pe orice altă suprafață în afară de hard, Osaka avea un neverosimil 0-13 cu jucătoarele din Top 10. Practic, iarba i-a fost mereu cimitir bacovian Osakăi, a văzut mereu verdele regal de la Londra în nuanțe de plumburiu, doar că azi a luat lopata și a săpat groapa altuia, vorba proverbului.
E al doilea Grand Slam la rând din care Sabalenka iese înainte pe partea greșită după prăbușirea de la Paris cu Shnaider, în urma căreia spunea că-i vine să se lase de tenis. Sunt curios ce-o să zică azi, având în vedere că e prima ei înfrângere fără set câștigat la un Slam din 2020 până azi. Miza mea e pe „A, tenis? Habar n-am, nu-s din localitate. S-a jucat azi vreun meci?”
Foto: IMAGO
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
