---

Acesta-i motivul pentru care Grand Slam-urile nu încep direct cu sferturile de finală sau – și mai apăsat, pe scurtătură, prin fundul curții – cu meciul care se umple de faimă prin simpla afișare a trofeului. Trebuie să existe și faze incipiente, să ne putem bate domestic pe burtă în timp ce facem analize de scouteri competenți. În primele tururi nici nu trebuie să transpiri scormonind, ies perlele singure la suprafață:

– Nene, ăsta va ajunge mare. Dacă aș fi fost impresar de tenismeni, l-aș fi abordat cu fanatism la finalul jocului. I-aș fi cerut un autograf și, ca un cartofor ce trebuie să trăiască pe picior mare, i-aș fi plasat și cartea mea de vizită. Om m-aș fi făcut.

Bine, e aproape imposibil să-l pescuiești pe Moïse Kouamé, un boboc care abia a chefuit cu șampanie de fructe împlinirea vârstei de 17 ani. E din suburbiile Parisului, însă n-a venit cu părinții de mână la arenă. Nu pare genul. Are rădăcini ivoriene și cameruneze pe model fifty-fifty, chiar este ceva ce nu apare în fiecare zi în fenomen. Băiatul pare să fi jucat tenis și într-o viață anterioară. Deține o experiență în lovituri pe care, de pildă, Fănel Tsitsipas, cetățean care se apropie de 28 de primăveri, încă nu și-a însușit-o. Emoțiile de începător și aplicarea ușor stângace a geometriei în spațiu se întâlnesc mai degrabă la jucătorul grec, nicidecum la franțuzul care tocmai l-a trimis la pensie pe venerabilul Marin Cilic.

A nu se considera că-l antipatizez pe Tsitsi. Dimpotrivă, pe onoarea cronicarului! Numai că-l consider ghinionist – se ivește pe trăgaci fix când sunt nevoit să dau exemple elocvente de “așa nu”.

Ne întoarcem la pățania lui nea Mărin din fosta Iugoslavie. Mda, croatul încă mai apare pe teren. Sau a apărut astăzi, încă nu mi se suflă nimic în cască de la conferința de presă, dar făcuse câte două tururi pe zgura de la Madrid și Roma. Cumva, părea funcțional, cu toate că ITP-ul sigur îl primește pe prietenie și pe un bax de mahoarce. Să ne înțelegem, balcanicul era numărul 3 ATP când ăsta micu’ abia pricepea în școala primară care-i treaba cu grupurile de litere ghe și ghi. De fapt, nu, că franceza are treabă cu alte sunete specifice, însă cronicile by Porsche au momentan savoare doar pe la noi.

Cu toată diferența asta de know-how dintre combatanți, uriașul croat nu s-a bucurat de compasiunea adolescentului. Nu l-a traversat nici strada, ba l-a și împins mișelește pe scări când i s-a ivit cea mai ofertantă ocazie. Marin îl avusese sub control doar în primul set, când a condus mereu până în tie-break. A și ratat cu seninătate două mingi decisive la 5-4. Cât să se zvârcolească la noapte sub pâcla unui cinism de genul “poate că altfel ar fi decurs ostilitățile”. Clișeele sunt la fel de neavenite în orice grai.

Moïse, la 1.90 și ceva de metri ai săi, are și viteză, nu doar alonjă, forehand de sportiv sătul de Șlem-uri și rever pe măsură. Practic, tot ce-i trebuie. Mai e și fan Nole. Doar la masă musculară se mai pot face aprovizionări, însă altfel tragi în sala de forță după ce-ai îngrămădit în sacul de delivery ditamai câștigătorul de GS. Apropo, Kouamé a devenit cu acest prilej cel mai tânăr individ din era Open care, la un turneu major, face acordeon dintr-un campion al celor patru GS-uri. Și s-a întâmplat la chiar prima sa apariție pe un tablou principal care contează.

Și nu oricum. Mingea de final i-a venit din diagonală și a plasat-o cu un voleu violent pe linie, la un kilometru de victimă. A ridicat instantaneu brațele, a tras pe nas tot aerul din arenă și ne-a obligat să ne punem întrebări. Prima e cea mai neșlefuită, pleacă din miezul ficatului: ce-i cu ăsta, de unde a apărut?

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.

---