Bun venit la rubrica tururilor inaugurale cu ștaif din care rusul cu profil de cenaclu iese înainte de a suna clopoțelul! Care-i treaba cu cenaclul? Vă puteți delecta și pe site la noi, în cronica îndoită cu fotografii, cu fruntea lui Medvedev. E o capotă specială care se zbate să câștige expunere prin stufărișul care încă îi mai ocupă globul de pe umeri. Cu tot dragul pentru ceilalți ocupanți ai locurilor din cursa-convenție ATP, însă la Daniil observăm tușe, noduri și semne de intelectual rasat care trăiește din pensia maică-sii. Pare genul de poet care – ca în filmele comerciale – îți înșiră o creație literară direct pe biletul de autobuz.
Își înmoaie penița cu vârful buzelor și nu renunță până când și ultima nuanță a mesajului său se așterne pe bucata de hârtie. Apoi se bucură că i-ai dat 5 lei. Cash.
Dan Istitene/Getty Images
Iar noi îl punem să joace tenis în miezul zilei la Paris. Mai ales când în metropola cu sondă sunt peste 30 de grade, puțurile se dau secate și singura umbră de la rădăcina sa pleacă tot de la forma tigvei de erudit. Deși în fazele finale i-am ținut mai tot timpul pumnii, pentru că jocul său poate încurca multe dintre mașinile de lux ale circuitului, astăzi recunosc că l-am vrut învins.
Pe parcurs mi s-a cristalizat această dorință. Era rost de a scrie despre cum poți să pilotezi de unul singur măgăoaia cu aripi până la altitudinea de croazieră, pentru ca acolo, sus, unde norii se uită la tine ca la Dumnezeu, să vinzi kerosenul la legătură, ca pe pătrunjel și leuștean. Frățioare, ești bine, în afara faptului că și celor din tribune le este puțin cald?! Până și soția sa i-a atras atenția că are comportament de copil răzgâiat:
– E cald pentru toată lumea, Dani, toată lumea suferă! Comportă-te cum trebuie!
Să ai doi de 6-1, ambii etalați după alte seturi în care adversarul te întinde ca pe rufe, și totuși să nu rămâi nici măcar o noapte pe tabloul principal la Roland Garros este sub demnitatea unui fost lider mondial. Avusese în față un pilos, unul care făcuse rost de wild-card așa cum speram eu să mai prind bilet la Metallica. Atât de favorit era Medvedev.
Dan Istitene/Getty Images
Nici cu Walton nu-mi era rușine, și australianul făcea bișniță în înaltul văzduhului, dar măcar nu auzise absolut nimeni de el. NIMENI, literalmente! Adam e genul de sportiv pe care nici vecinii nu-l opresc pentru vreo carte poștală semnată imediat lângă timbru. Are doar turul 2 bifat pe ici, pe colo, deși e mai aproape de încheierea carierei decât debutant. Numai că, atunci când nu e background, te joci freestyle.
Din acest motiv îl lăsăm pe Walton în pace, a manevrat meciul vieții sale, mai ales în decisiv. În schimb, rusul căruia zgura nu i-a plăcut niciodată își merită itinerariul. A abuzat de scurte cu individul din Queensland până când outsiderul a pus mâna pe toate subtitrările, a irosit smash-uri cu toată poarta în față, a dat uneori parcă și cu silă în minge, însă a făcut și show în ultimul set. Acolo nu mai știai care-i fostul posesor de lauri și care neofitul. Or dubla greșeală din final, de la 0-30, și forehandul care s-a dus în reclamele de pe margine i-au plasat pe ambii sub aceeași șapă. Măcar Adam mai prinde vreo câteva prânzuri prin arondismentul 16.
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
