Ajuns la nivelul de mobilitate al unui telefon fix pironit în perete, Monfils tocmai și-a jucat ultimul meci la Roland Garros. Cu câteva zile înainte, făcuse un soi de șezătoare cu colegi și colege de circuit ca să sărbătorească pe teren ultima vizită oficială la Roland-Garros. Neoficial, a continuat-o și în primul tur cu Hugo Gaston, fără să știe că băiatul ăsta e cel mai pregătit sportiv activ pentru o selecție în echipa de old boys a turneului. Pentru că pe-aici a ajuns tenisul masculin francez: să dea două wild-card-uri și să le pună să joace principalul meci al zilei, pe terenul central.
A fost un soi de meci între doi jucători retrași, cu precizarea că Gaston încă nu acceptă realitatea. Dacă ar fi fost tenis luat în serios măcar de arbitru, Monfils pierdea puncte pentru un set doar din penalizările pentru depășirea timpului regulamentar alocat între puncte. Evident, ar fi fost stupid să sancționezi lentoarea lui Monfils, care la 39 de ani își cronometrează turele de stadion folosind calendarul.
Adevărata dramă a partidei e că a marcat încă un meci care ne duce mai aproape de punctul în care se retrage ultimul jucător de tenis care s-a distrat și a avut succes în același timp. Diferența dintre Monfils și Gaston astăzi sau Monfils și orice alt jucător în orice altă zi e că băieții ăștia execută un tweener când nu mai au altă soluție disponibilă, în timp ce Monfils execută un tweener doar dacă îi e clar că mai există încă 15 soluții viabile.
Foto: James Fearn/Getty Images
Pentru că să nu ne mințim: meciul a fost frumos. „O demonstrație de virtuozitate tehnică”, așa cum ar spune toți comentatorii care mai degrabă știu cine e elevul cui și – dacă dă Dumnezeu internet în cabină – câte tururi 1 la Marrakech au jucat în ultimii 12 ani jucătorii purtători de șosete albastre rulate până cu un centimetru deasupra gleznelor.
În mod absolut fabulos, deși părea că Monfils joacă având o limită de pași care odată depășită îl va obliga să se retragă din meci direct pe o targă, Gaston a fost cel care a chemat primul medicul. Probabil cel mai dubios timeout medical, pentru că vraciul a venit, s-a pus lângă el, Gaston i-a indicat cu degetul că refuză ceva și omul și-a văzut de drum spre tunel.
La început de set trei mi-am dat seama că, la acest punct al carierei lui, Monfils mai poate fi cu adevărat un model doar pentru constructorii de solarii și sere, care pot doar visa la ziua în care vor construi pentru plantele lor ceva ce stă țeapăn și nemișcabil așa cum a făcut-o Monfils în cele mai multe dintre punctele meciului cu Gaston. Chiar și-așa, de unde era evident chiar și pentru copiii de mingi că Monfils se sparge în cioburi dacă îl pui să dea două ture de teren, Gaston a decis că a-și alerga compatriotul e o strategie nedemnă de un ocupant al locului 118, care în 2026 nu a câștigat niciun meci pe vreun tablou principal din circuit.
Foto: Dan Istitene/Getty Images
Pariul meu pentru ce s-a întâmplat cu Monfils când era condus cu 0-2 la seturi? Cineva din tribună i-a amintit că el niciodată nu a pierdut cu un francez la Roland-Garros. În plus, și-a dat seama că nu are niciun motiv să piardă dacă adversarul chiar își dorește cu ardoare să încheie săptămâna din prima zi a ei, așa că a început să joace. Nu să alerge, că pentru asta îți trebuie două picioare funcționale, iar el are în mod evident cu două mai puține decât minimul, dar măcar să lovească mingea cu dorința de a face punct, nu doar de a-l juca.
A funcționat imediat pentru că, în timp ce Monfils nu se poate deplasa oricât ar vrea asta, Gaston nu poate să facă în așa fel încât să vrea. E drept că o mișcare de geniu a lui Gaston a fost să conserve energie pentru setul decisiv. Sigur, te poți întreba acum „dar de ce a făcut-o din al treilea game al setului trei?” și ai dreptate orice ți-ai răspunde.
Când scorul a devenit din nou irelevant și era 3-0 pentru Gaston, Monfils a chemat și el medicul, căruia probabil nu îi venea să creadă că trecuseră trei ore și 13 minute și interacționase atât de puțin cu Gael. Câteva minute mai târziu s-a făcut 6-0 în cel mai irelevant set la zero pe care l-a pierdut de-a lungul unei cariere în care Monfils ar fi putut juca întotdeauna fără puncte și scor și chiar și-așa am fi știut cât e de bun și cât de potrivit e să stea lângă cei mai buni.
Foto: James Fearn/Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
