---

Nu trebuie să ai multă carte ca să înțelegi că unele nume vin la pachet cu o profeție gata scrisă. De exemplu, se poate întâmpla să te cheme Moïse, să ai 17 ani și o jumătate de țară să te aștepte ca să-i conduci tenisul masculin afară din pustiul în care rătăcește de la retragerea lui Tsonga. Moïse Kouamé este francez născut la Sarcelles, un soi de Balotești al Parisului, din tată ivorian și mamă cameruneză . Mama este infirmieră și a plătit primele antrenamente ale băieților din banii făcuți la gardă, detaliu care spune mai mult despre Franța reală decât o sută de reportaje sforăitoare.

Kouamé a venit la Roland-Garros anul ăsta de pe locul 318 ATP, acolo unde zâmbești doar dacă ești optimist de felul tău, și a primit wildcard din partea federației pentru a intra în groapa cu paralei de la Porte d’Auteuil. Nimic neobișnuit pentru un tânăr jucător de tenis cu Slam în curte. Doar că omul nostru este născut în 2009, prieteni: mai avem un pic și dăm de jucători care s-au născut după ce ne-am apucat noi de scris cronici pe aici, generații care au auzit de Federer doar în poveștile părinților, trăiască televiziunea HD c-a mai păstrat imagini cu Dumnezeu, nu ca pe vremea noastră.

Peste toate, însă, domnul Kouamé l-a bătut azi pe paraguayanul Adolfo Vallejo în cinci seturi, ccu prelungiri în decisiv, revenind de la 5-3 la game-uri în ultimul set și de la 8-7 în super tie-break, scenariu pe care nici Netflix nu l-ar fi aprobat pentru că oamenilor de acolo li s-ar fi părut prea mult pentru un singur sezon. Mai trebuie lăsat ceva în cliffhanger și pentru sezonul al doilea, Meștere.

Recapitulare, că poate ați deschis pe frecvența cronicilor mai târziu. Apropo, am văzut că avem cititori noi, ne place să credem că le place să nu se ia prea în serios, deși pare că pentru unii cariera Emmei Răducanu e chestiune de viață și de moarte. Așadar: marți l-a bătut în primul tur pe Marin Cilic, croat cu 20 de ani mai în vârstă, campion US Open 2014, semifinalist aici în 2022, devenind primul jucător născut în 2009 sau mai târziu care câștigă un meci de Grand Slam. 

Dacă vreți un reper vizual, imaginați-vi-l pe Gaël Monfils, dar mai cuminte la țeastă și cel puțin la fel de atletic. Aceeași elasticitate de pisică aruncată de la etaj care aterizează mereu în picioare, aceleași drifturi inepuizabile pe zgură, aceleași schimbări de direcție care sfidează ce-am învățat la fizică despre inerție. Doar că Moïse nu pare neapărat interesat să transforme fiecare punct într-un număr de circ, ci doar să-l câștige. Apropo de asta, agentul lui e Daryl Monfils, fratele lui Gaël, iar antrenorul e Richard Gasquet, omul cu cel mai frumos rever cu o mână din istoria tenisului francez, retras anul trecut și așezat la Luvru între antrenamente. Practic, colegul Moïse vine la pachet cu ditamai software-ul complet de tenis francez preinstalat și cu un abonament all-inclusive la toate add-on-urile disponibile în domeniu.

Meciul cu Vallejo a fost de fapt două meciuri lipite cu scotch. În primul, Kouamé a condus cu 6-3, 7-5 și-și plimba paraguayanul legat de lesă prin parc. În cel de-al doilea, Vallejo (22 de ani și locul 71 mondial, deci teoretic favoritul, deși nimeni din tribună nu a acceptat vreun moment această ideea imberbă) a luat seturile trei și patru cu 6-3, 6-2 și a ajuns să servească la 5-3 în decisiv pentru o victorie despre care cronicile – implicit noi – urma să scriem laudativ, pe tema revenirii din morți, cum se face când se-ntâmplă să se-ntâmple.

Doar că aici a intervenit o treabă care nu prea merge antrenată: niște mii de oameni (cei care au refuzat să se uite la patimile lui Sinner pe Chatrier) au decis că ziua asta nu se poate termina prost. Kouamé a făcut break-ul când i-a ajuns cuțitul la măduvă, adică la 5-3, a împins meciul în tie-break, apoi a fost condus 8-7 și a răspuns cu două reveruri în lung de linie plus cu cel mai rapid serviciu al zilei, scoțând din buzunar trucuri pe care probabil că nici el nu știa că le are.

Apoi, localnicul a închis cu o scurtă pe care Vallejo a împins-o în fileu, s-a prăbușit pe spate, s-a ridicat cu mâinile pe cap, s-a bătut cu pumnul în piept, iar înainte de interviul de după meci s-a scuturat de niște crampe aflate în vizită și și-a golit o sticlă de apă în cap. Show, dar recunosc că aș fi fost în stare de mult mai mult decât atât dacă m-aș fi calificat în turul al treilea de la Roland-Garros când aveam 17 ani. Din păcate pentru tenisul francez, pe atunci aveam cantonament la Sângeorz Băi.

Kouamé a devenit azi al cincilea cel mai tânăr jucător în turul al treilea la Roland-Garros din era Open și cel mai tânăr de la Nadal, în 2003. A făcut deja un salt de peste 100 de locuri în clasament, și-a luat adio din mers de la turneele ITF și de săptămâna viitoare se apucă de treabă serioase pe tablouri ceva mai încordate valoric. Sâmbătă, la Paris, îl așteaptă chilianul Alejandro Tabilo, alt motiv excelent pentru ca Sarcelles să-și petreacă ziua cu ochii beliți în televizoare.

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.

---