Există o vorbă-n sport, folosită mai ales atunci când știi că altfel n-ai nicio șansă: nu te bate cu adversarul, bate-te cu condițiile. Juan Manuel Cerundolo, argentinian de 23 de ani, locul 56 ATP, fratele (până azi, cel puțin) mai puțin celebru al lui Francisco Cerundolo (ăla din top 20, ca să avem reper), a aplicat strategia asta involuntar joi la Paris, când a stat cuminte pe linia de fund vreme de trei seturi fără un game, timp în care a fost peria de scărpinat vaci a lui Jannik Sinner. Apoi, la un game de finalul meciului, la scorul unilateral dezvoltat de 6-3, 6-2, 5-1 pentru Roș Crăciun, arșița pariziană a început să-l demonteze pe numărul 1 mondial bucată cu bucată, treabă care-i era efectiv imposibilă argentianului în orice alte condiții.
Am mai scris pe aici despre efectul pe care geografia îl poate avea asupra tenisului fix când nu te-aștepți: Jannik Sinner e copil de Alto Adige, din Sexten, sat lipit de granița austriacă, unde zăpada stă pe vârfuri jumătate de an și miroase-a brad și aer. A crescut pe schiuri, sport în care a fost campion național la copii înainte să descopere racordajul, deci e genul de om al cărui corp e calibrat din fabrică pentru minus 15 grade și pârtie înghețată, în niciun caz pentru cuptorul în care se poate transforma Parisul la ora prânzului atunci când încălzirea globală decide că e momentul să-și pună tricoul cu Alcaraz măcar pentru o zi.
Matthew Stockman/Getty Images
Așadar, munțomanului care le-a cam ascuns ăstora trofeele în ultima jumătate de an i s-a descoperit un nou dușman pe care muntele nu l-a pregătit să-l înfrunte: vara de la șes. Italianul are exact aceeași relație extremă cu căldura pe care o au unii oameni cu alcoolul: până la un punct funcționează perfect, după punctul ăla se prăbușesc brusc, fără preaviz. În ianuarie, la Australian Open, contra lui Eliot Spizzirri, Sinner a fost salvat din exact aceeași situație de acoperișul închis și de aerul condiționat al arenei mari, meci care a basculat în favoarea lui exact când temperatura a coborât. Deci e cert că marea problemă a lui Roș Împărat este că tenisul de vară se joacă tot mai des în condiții de cuptor cu convecție. Iar la Roland-Garros, Wimbledon, US Open și restul verii nimeni nu-i va închide lui Sinner acoperișul fiindcă i s-au ofilit genunchii.
Jannik Sinner venea la Paris ca favorit 1, 2, 3 și tot așa până la 10, cu Alcaraz scos din schemă de beteșug și cu o serie de 30 de victorii consecutive începută în februarie, serie care a inclus cinci titluri Masters. Și mai venea cu setea și foamea pe care le are un lider massimo altfel nederanjat de nimeni atunci când îi lipsește un singur trofeu din colecția de argintărie de top: cupa muschetarilor de la Roland-Garros. Iar la Paris toate semnalmentele astronomice i-au stat aliniate ți-n poziție de drepți, toate semafoarele verzi, toți adversarii serioși erau fie accidentați, fie în formă proastă, fie de partea cealaltă a tabloului. Singurul lucru pe care Sinner nu-l putea controla este termometrul de pe Chatrier, care la ora la care a început meciul arăta 29 de grade și urca spre 33 cu rapiditatea cu care urcă prețul benzinei când decid unii și alții că nu le-ajung granițele.
La 6-3, 6-2, 5-1, cu meciul îndesat speriat sub șepcuță și cu ăl’ mai mic dintre Cerundoloși cu gândul la prețul avioanelor în seara de joi, Sinner a lovit zidul brusc și neanunțat. A pierdut 18 puncte consecutive apucându-se înspăimântat de șold și de coapsă, s-a așezat pe panourile publicitare de pe margine ca fața unui om care a urcat în fugă patru etaje pe scări cu 10 baxuri de apă agățate de el și a concluzionat în fața arbitrei, venită de urgență ca Smurd-ul să verifice starea oxigenului la nivelul creștetului italianului: „Nu mă simt bine, simt că vomit”.
Foto IMAGO
Aici a început o poveste pe marginea căreia chibiții vor rămâne ocupați anul ăsta. Arbitra Aurelie Tourte l-a lăsat pe Sinner să părăsească terenul circa zece minute în mijlocul game-ului pentru o evaluare medicală, i s-a luat tensiunea pe undeva pe sub răcoarea tribunelor, probabil c-a înghițit și niște cuburi de gheață, lucruri care au avut loc fără vreo apăsare temporală, pentru că nimeni n-a pornit cronometre sau ceasuri care să certifice ieșirea în decor a italianului. Jim Courier și Tim Henman se numără printre cei care au cârâit deja pe subiect: că asta nu e accidentare, e clar crampă plus deshidratare, că regulile se îndoaie pentru vedete, că pe Cerundolo îl bagă nimeni în seamă și că dacă era un jucător din afara top 50 care făcea fix la fel, primea de mult avertisment și penalizare pentru așa nefăcută.
În apărarea sa, Cerundolo și-a păstrat calmul, a executat o banană, a stors o sticlă de ce-a găsit la rece și a așteptat liniștit să i se-ntoarcă adversarul. Probabil că de dinciolo de fileu se simte altfel, mai acut și mai natural – când starea de agregare a rivalului n-are nicio șansă să redevină solidă.
Foto IMAGO
Dar tensiunea măsurată în vestiare și zece minute de aer rece nu repară o anvelopă explodată. Sinner a pierdut cele șase game-uri consecutive rămase până la finalul setului al treilea, după care s-a derulat o formalitate: Jannik a ieșit între seturi la încă o pauză de confort termic (permisă regulamentar), a înghițit niște ce pastile-a găsit pe la Roland-Garros joi la prânz, a fluturat un ventilator chinezesc la fiecare schimb de teren, și-a îndesat pungi de gheață pe ceafă și a continuat să existe pe teren în sens strict fizic. Seturile patru și cinci, 6-1 și 6-1 pentru argentinian, au fost umplutură statistică, final de meci pe care Sinner l-a jucat fiindcă nu poți abandona un Grand Slam fără să dai o explicație. Respect pentru asta, apropo: deși se clătina ca un chibrit ars, Sinner a rămas pe teren până la final, pentru a-i acorda adversarului victoria pe zgură, nu-n Excel. E și acest detaliu o mostră umană, până la urmă.
Pentru Cerundolo este, evident, cea mai mare victorie a carierei, meci pe care îl va povesti nepoților fără să menționeze pe cât posibil că adversarul a jucat trei seturi cu motoarele în flăcări și-n cădere liberă. Pentru Sinner, e prima fisură serioasă într-un sezon strălucitor și confirmarea faptului că-n tenisul masculin avem iar Big Three: Sinner, Alcaraz și termometrul.
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
