---

În ultimele zile, Roland-Garros 2026 a arătat ca zilele nasoale din M*A*S*H, când brancardele intrau și ieșeau pe bandă rulantă: Sinner s-a topit pe Chatrier, Ruse și Jaqueline au fost trimise acasă de arșiță, Haley Baptiste a terminat ieri ziua pe la spital cu genunchiul în pungă, plus alți câțiva jucători căzuți la datorie pe la terenurile mici. Dar azi am avut în sfârșit un meci în care nu ne-am petrecut timpul uitându-se tot timpul la cer ca să vedem dacă plouă cu jucători. Coco Gauff contra Mayar Sherif, două doamne pentru care 33 de grade pariziene sunt, în cel mai bun caz, temperatura de la care începe primăvara.

Coco s-a lăudat zilele trecute, după ce jumătate de tablou intrase pe perfuzii, că ea vine din Florida, unde căldura e căldură, nu șpriț de vară, ca la Paris, unde se cade pe capete la răsărit și lumea se înghesuie cu cereri și mici atenții la organizatori pentru o programare în sesiunea de seară. De partea cealaltă a fileului, Mayar Sherif vine din Egipt, țară în care s-a scos gheața din meniul barurilor fiindcă oricum nu apucă să stea în pahar până ajunge la masă. Practic, pentru prima dată în câteva zile am avut în față un meci în care arșița n-a jucat pe teren alături de sărmanii jucători care joacă pe puncte, glorie și – la momentul ăsta al competiției – pe vreo 150.000 de euro pentru calificarea în turul al treilea. Deci zero risc de colaps termic, moment în care pot și eu să scriu despre freaking tenis.

Pe teren a fost mai complicat decât o arată scorul final, 6-3 6-2 pentru deținătoarea tilului – recunosc că nu m-am obișnuit încă cu treaba asta, e aproape bizar să știi că zgura e fort american, fie și accidental. Au fost 11 break-uri în 17 game-uri, ceea ce înseamnă că serviciul a fost mai degrabă o jenă decât o armă, plus un prim set de fix o oră în care cele două și-au trimis mingea înainte și înapoi cu încăpățânarea unor catâri. Sherif, care încerca să devină prima egipteancă din era Open care ajunge în turul al treilea la un Slam, a luptat conform fișei postului (o știm de la Cluj, ne-a luat și-un trofeu aici înainte ca Transylvania Open să devină Transylvania Open), a recuperat break-uri și a strâns pumnul cât să nu-i dea impresia Cocuței că a trecut prin turul al doilea ca Tsitsipas prin carieră.

Doar că Gauff, chiar și într-o zi în care n-a fost nici pe departe la nivelul ei (a tradus 23 lovituri câștigătoare și tot 23 de erori neforțate, statistică de jucătoare nehotărâtă), are exact ceea ce-i lipsește lui Sherif: capacitatea de a câștiga urât. De la 2-2 în setul al doilea, americanca a luat ultimele patru game-uri la rând și a coborât la prima, oprind extinderea piramidelor cu un rever în lungul liniei. Pentru Sherif, e a patra eliminare în turul al doilea la Paris din cinci participări. Probabil că egipteanca speră că vreodată, cândva, Roland-Garros se va juca la 55 de grade la umbră, să aibă șanse măcar la semifinale.

În schimb, a fost a 80-a victoriei a lui Gauff la Grand Slam-uri. Dintre cele 80, cele mai multe le are la Roland-Garros (29) fiindcă Coco e una dintre puținele americance care s-au născut cu dragoste pentru zgură, nu suportând-o cu scârbă în calendar. 

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.

---