E bună și democrația. De cele mai multe ori și-a arătat chipul bălai și s-a înseninat brusc împrejur, dar situația Soranei s-a înăsprit în primul rând prin implicarea parcă fără precedent a sportivei noastre. Nu e cazul s-o mai întrebăm, să jonglăm cu retorica prin cenușa cărămizie de la Paris. E chestiune serioasă, e tot ce ne trebuie ca să nu ne lăsăm scheletul și jamboanele să pună presiune pe articulații, cum a pățit-o Jannik Sinner acum câteva zile. De ce să ne bălăngănim și să pierdem elemente esențiale din organism dacă Sori poate doar să clipească? Să clipească și să ne basculăm cu elan cariera de piatră de pe inimă.
Clive Brunskill/Getty Images
Doar să ne dea de înțeles că s-a răzgândit și că va juca și în 2027, eventual cu aceeași deviză, “anu’ ăsta și gata”. Așa, cât să lase prezoanele ușor deșurubate. Las’ s-avem mereu meciuri în săptămâna a doua de Șlem și poate că ne va trece că pupăm doar sferturi. Dacă acest reper, prezența între primele opt la un mare turneu, ar face diferența între jucătorii de tenis și aspiranți, s-ar chema că Sori a fost invitată în acest club select de două ori în carieră. S-a întors acum după 17 ani, însă alții, care sunt la același nivel de experiență și poate că au prins maximum optimile, au ieșit o viață din casă doar pentru a avea de unde să revină.
De pildă, Cîrstea și Andreeva – ca să conștientizăm care-i tratamentul în anticamera semifinalelor – au călcat astăzi în premieră pe Philippe-Chatrier, și cu capacul tras, temperatura scăzând până la 18 grade Celsius. Li s-a răspuns la salut, iar la final sigur nu li s-a atras atenția că au intrat încălțate pe holurile alea.
Altfel, că tot pomenisem forma de guvernare în care supremația aparține poporului, vom fi nevoiți s-o silim prin decret pe Cîrstea să presteze la locul de muncă măcar încă un sezon-două-cinci. Mă aduci de mânuță până în fața cofetăriei, ne holbăm amândoi la vitrine și vedem și prețurile, dar nu intrăm pentru că trăim timpuri în care carbohidrații sunt considerați tâlharul universal al metabolismului? Intru și prin geam pentru a scoate câte ceva din galantare. Chiar nu mă interesează că ingredientul exotic numit Andreeva ne-a călcat puțin papilele pe coadă. Ne-a dat cu rânced, însă n-ar fi prima oară când aș simți o jumătate de miez de nucă jucând în echipa adversă. Schimb distribuitorul, nu meniul.
Daniel Kopatsch/Getty Images
Mirra, pe ea o bârfeam. Copilul cu privire ușor contrariată, dacă s-ar inventa ad-hoc o trupă din cei mai virtuoși “instrumentiști”, ar da recital cu soloul de rever. Și-a distrat nu doar suporterii, ci și propria încredere. A crescut cu el, a reglat azimuturi și a ridicat munți în fața româncei. A făcut orice. Își ușurase misiunea după ce a smuls primele două break-uri, apoi și-a permis să varieze. Iar Sorana, cu toată nonșalanța care o însoțește de la începutul sezonului în curs, înțelegea că rusoaica pusese mâna pe schema care ne drogase cu doze mari de infailibil.
După 6-0 în primul set, Sori a bifat nu doar game, ci și un break. Ne-am fi mulțumit – nu știu cum – s-o vedem și în decisiv. Din nefericire, Mirra deja recita din Miorița. Nu doar demonstrativ era în semifinale. Stâlcea numele baciului moldovean și a trebuit să ies din reverie. Bine că e doar o metaforă această creație populară… N-am fost acolo. Oricum, mie îmi stătea gândul la pastramă, mai ales după victoria cu Sabalenka.
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
