Când servea la 4-0 și 40-15 în setul doi, pe fața Mirrei se vedeau indiciile unor valori ale pulsului pe care noi, muritorii de rând, le atingem doar când pe ecranul telefonului vedem numele unui fost coleg de liceu cu care nu am mai vorbit de 15 ani și despre care știm doar că e într-o relație stabilă de mult timp. Imediat, Mirra a pus un smash sub fileu, Maja a luat primul game al setului doi și apoi a făcut și break. Și mi-am amintit că Mirra Andreeva are totuși 19 ani, iar noi avem vreo trei de când îi cerem să câștige naibii ceva mare.
E vârsta la care trebuie să faci tâmpenii în viață. Nu ți se impune, dar Universul le așteaptă de la tine și ți le facilitează. Diferența dintre noi, cei de aici, și ea – care era acolo – e că tâmpeniile arată diferit. Noi mințeam că suntem la bibliotecă în timp ce rupeam cafenelele din Bistrița, în timp ce maximul de grozăvie al Mirrei e că a încheiat meciul cu 6-2 și nu cu 6-1.
Foto: Burak Akbulut/Anadolu via Getty Images
Nu putea fi cu mult altfel. Pe cât e de mult poveste și magie, Maja are nevoie de mulți zei și câteva planete puse în locuri foarte exacte ca să treacă de un balaur adolescentin capabil să servească în medie cu 50 de km/h mai mult decât prinde serviciul ei. Are nevoie nu doar de mintea ei limpede, ci și să fie surpriza care iese din tufiș direct în farurile tramvaiului și reușește să-i bage spaima-n osii până când îl face să întoarcă pe șine.
Fără asta, rolul care îi e distribuit automat e cel de victimă de ocazie în fața unui joc al Mirrei în care forța și precizia loviturilor fac dezbaterile inutile. După primele game-uri în care fetele și-au împărțit break-uri, Mirra a reușit să treacă de vânt, de gânduri și de defensiva cu care Maja câștigă puncte. Odată spartă sticla, am văzut cu toții ce înseamnă trei săptămâni de meciuri pe care altfel Maja le-ar fi adunat din două sezoane de zgură.
Foto: Dan Istitene/Getty Images
Mirra își pune în carnetul de note un prim turneu de Grand Slam. E doar primul. Știu că o să mai vină altele măcar pentru că imediat ce s-a terminat meciul, a știut să pună rapid mâna pe ceasul din geantă ca să își mulțumească sponsorii înainte de orice. Astea-s reacții de om care visează noaptea, dimineața execută și repetă până când din imprimantă iese fix ceea ce era în proiect.
Pe de altă parte, e un copil care s-a dus cu câinele și trofeul în brațe ca să afle de la oamenii turneului unde îi e pin-ul pentru finală. Fata asta nu dă două mâini de zgură pe cecul ăla de câteva milioane de dolari atâta timp cât câinele își face nevoile și colecția de pin-uri îi e întreagă. Iar pentru sport, genul ăsta de atitudine față de lume e ceva care niciodată nu o să fie în cantități prea mari.
Foto: Burak Akbulut/Anadolu via Getty Images
Și că veni vorba despre proiecte, Maja Chwalinska de fapt a câștigat azi. Ok, nu finala, dar și-a câștigat o carieră. Sponsorii o așteaptă acasă, urmează o viață în care echipamentele îi vor veni la adresă, nu va mai sta cu ochii pe reduceri ca să își ia rachete, iar problema cazării o va mai întâlni doar dacă se tâmpește complet și vrea să se mute cu chirie în Cluj.
Pentru orice altceva o să aibă resurse și nu mai are decât să facă din tenisul ei o sperietoare capabilă să culce iarba din turneele verii și să sape gropi în terenurile de hard pe care ajunge.
Foto: Mustafa Yalcin/Anadolu via Getty Images
Mi-a plăcut că era supărată pe farfuria pe care o ținea în brațe. De la un jucător de tenis care intră din calificări și dacă joacă table în parc, te aștepți să țopăie măcar mental la ideea că a jucat o finală de Grand Slam înainte să ajungă la punctul în care face împrumuturi la IFN-uri dubioase (cum toate sunt) ca să mai pună de-un sezon.
Dar Maja știe că nu e nici de locul 120 și nici măcar de locul 21, unde-o să fie începând de luni. La fel cum Mirra știe că nu azi a pășit pe vârful muntelui, ci doar pe primul vârf dintr-o viață care are numai munți ce trebuie urcați în fiecare zi a fiecărei săptămâni din fiecare an. Și noi, dacă de tura asta avem ceva noroc, ne-am ales azi cu încă două jucătoare pe care să le trecem ori în pomelnice, ori la „favorite”, în aplicațiile de livescore. Fiecare, după cum îi vine natural.
Foto: Matthew Stockman/Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.