Poate că ați prins telejurnalul până la capăt. A doua semifinală din circuitul masculin de la Roland Garros a vândut doar emoțiile dinainte. Și bilete. Multe, la fel cum musteau pregătirile în peninsula italică. În absența Squadrei Azzura de la Mondiale, de aici veneau pizza și circul, numai că unul dintre protagoniști – cine se aștepta ca fanii tenisului din Cizmă să uite atât de repede de Sinner? – n-a intrat nici măcar la încălzire. Arnaldi a venit palid în fața presei, s-a plâns că n-a pus geană pe geană noaptea trecută și, până la intrarea pe fir a medicilor, a dat vina pe un virus. Nu orice virus, doar ne aflăm în capitala Franței.
Tnani Badreddine/DeFodi Images/DeFodi via Getty Images
Matteo profitase în sferturi de retragerea lui Berrettini în setul secund, așadar producătorii turneului parizian ar trebui să aibă grijă la edițiile următoare. Când se întâlnesc doi cetățeni din Toscana, Puglia sau Veneto, te poți aștepta la orice. Inclusiv să câștige unul dintre ei în luptă dreaptă, după cinci seturi.
Organizatorii, apretați de vestea că sigiliul main-eventului zilei fusese înlocuit cu gumă de mestecat, au anunțat în doi timpi că spectatorii care își asiguraseră prezența în semifinala italiană își vor primi negreșit banii înapoi. Greșit. E o decizie pripită, să ne înțelegem, iar pe viitor se poate umbla în altă parte. La programul artistic, ca să mă fac înțeles cum se cuvine. N-au mai coborât în arenă cei doi lei care tocmai reușiseră turneul vieții lor, și merge Flavio Cobolli în finală fără să transpire? Nicio problemă. Maestrul de ceremonii, că tot era plătit să stea mort-copt la stadion până la miezul nopții, ar fi putut prezenta două tinere talente. Tot tenis or vreo miuță, ceva. Sau un concert de muzică. Orice.
Eventual să se fi instalat pe zgură, mai pe margine, și niște tarabe cu haine de blană, cu baloane colorate, ateliere de face-painting, kurtos-kalacs, alba-neagra și multe alte ocazii de divertisment și de răcorit cetățenii la buzunar. Mai ales că se adună doar oameni cu stare la un asemenea bal. Cu niște porumb fiert, vin trecut și el printr-un clocot și o ruletă din care “toată lumea câștigă”, s-ar fi înseninat și îmbujorat figurile dezamăgite pe bună dreptate. N-a putut ajunge mega-artistul anunțat cu spor în târg? Nu pleacă nimeni, nu avem ce face la domiciliu! Asistăm la niște dansuri de societate și poate se ridică vreun pasionat din public să ne recite o poezie. Poate fi și creație proprie, ar constitui un avantaj.
Tnani Badreddine/DeFodi Images/DeFodi via Getty Images
Vedeți? O multitudine de soluții să nu lași în seara de vineri, la intrarea în weekend, minunăția de Philippe-Chatrier pustie. Trebuie doar să vrei, e nevoie și de implicare, nu-ți pică toate din cer. Mai ales la această ediție de French Open în care mai aveam puțin și asistam la o finală între Denise Rifai și Alexandru Chipciu.
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
