---

48 de erori neforțate la 23 de lovituri direct câștigătoare. Dacă-i dai cifra asta unui analist năsos cu laptop și tricou polo, îți scoate în cinci minute un raport de trei pagini, evident că generat cu roboței, despre un meci prost, cu grafice, cu procente, cu recomandarea să nu-l revezi. Tu trebuie neapărat să iei raportul ăla, să-l printezi color, la calitate de top, să-l îndoi cu grijă la mijloc, să-l așezi într-un plic premium, să-l faci sul și să i-l vâri în fundel, ca pe supozitor.

Andreeva contra Potapova a fost, măsurat empiric, unul dintre cele mai bune meciuri de la US Open, iar simțurile-mi spun asta fără să fie nevoie de cifre. Că nu greșești de 48 de ori dacă stai la doi metri de fileu și pui mingea-n teren ca la cursurile de tenis de duminică de la Voinicelu. Greșești în halul ăsta doar când tragi în minge cu răutate, iar în acest caz punctual după ce ai alergat vreme de douăzeci de lovituri, cu plămânii în colțul gurii și cu adversara la fel de toropită pe partea ailaltă a fileului. S-a alergat ca la balamuc, s-a trosnit ca la fierăria din sat, nimeni n-a jucat cu frâna trasă. Neforțatele au fost, dacă vreți, prețul biletului.

Potapova a luat primul set profitând de colega rusoaică (lăsați, lăsați…) de 19 ani care a decis să dea-n mingi indiferent de ce iese din afacerea asta. Apoi, Andreeva a strâns șurubul: break în primul game al setului al doilea, break iar în al șaptelea, set închis pe serviciu, apoi din nou break în al treilea game al decisivului. Tenis cu foarte puțină ordine și disciplină, dar cu foarte multă adrenalină. Diferența dintre cele două meniuri se vede abia când se termină totul și-ți dai seama că n-ai clipit două ore și jumătate, cât a durat distracția. Dacă vreți o paralelă cu fotbalul recent, meciul ăsta a semănat cu finala mică de la Mondial, în care s-a jucat cu apărările în vacanță, deci s-au rupt plasele până la refuz.

Dar, în final, meciul ăsta s-a terminat fără să fie vorba despre tenis. La 5-3 pentru Andreeva în decisiv, pe primul punct din ultimul game, cu Potapova servind ca să rămână în meci, genunchiul Potapovei și-a luat brusc și iremediabil concediu fără plată. Austriaca de rit recent a alergat după un forehand al Mirrei, a călcat dubios și și-a întins ligamentele genunchiului stâng într-o direcție în care mațele picioarelor nu-s proiectate să o ia de unele singure. Accidentare, cu accent pe accident, că de-aia se cheamă așa. Dar profund nedreaptă, fiindcă nu prea merge să primești premiul ăsta după ce te-ai zbătut două ore și jumătate ca o bilă de flipper între arcurile mesei. Nastia a revenit cu genunchiul bandajat ca o mumie și de acolo n-a mai câștigat niciun punct.

Meciul se termina, probabil, tot cu Andreeva pe căluț, ca-n toate cele patru întâlniri anterioare. Inclusiv finala de la Linz din aprilie, unde Potapova condusese la un moment cu un set în față și era și acasă (mă rog, în măsura în care șnițelul poate fi considerat acasă). Dar e cert că partida a meritat să se termine altfel, iar Mirra a înțeles asta prima: a fost lângă colega de beteșug în câteva secunde, a dus-o la scaun, a cerut gheață, iar la fileu n-a prea sărbătorit, a preferat s-o îmbrățișeze în rusă pe Potapova, ca la nuntă La 19 ani, cu un Roland-Garros în palmares și cu masă rezervată la primul sfert de US Open din carieră, gestul a părut mai matur și mai sincer decât multe conferințe de presă pe care le-am văzut în ultimii ani prin circuit. Urmează Gauff sau Jovic.

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Noul Porsche Cayenne electric îți oferă cronicile de la US Open.

---