Glezna ruptă la US Open 2023 (eram acolo, mai ținem minte) l-a scos pe Matteo Berrettini de pe teren în scaun rulant, moment care pentru mulți jucători care ajung în această situație înseamnă începutul redactării discursului de retragere și al carierei de comentator TV bine plătit. Pentru italian a fost doar una dintre haltele unui drum virajat și anevoios care a durat o jumătate de deceniu și care a dus un ex-loc 6 mondial pe la Challenger-uri cu 150 de spectatori în tribune ruginite și apoi l-a readus, iată, în fața camerelor care filmează 4K.
Matteo, care între timp a trecut de 30 de ani, s-a calificat de Ziua Copilului (metaforă!) în primul lui sfert de Grand Slam după patru ani de plimbare prin deșert, învingându-l în trei seturi pe argentinianul Juan Manuel Cerundolo, cunoscut mai ales sub porecla „celălalt Cerundolo” până să ajungă să-l scoată pe Sinner pe targă acum câteva zile la Paris.
Foto: IMAGO
Pentru cei care l-au uitat pe Berrettini (și mulți l-au uitat, fiindcă uitarea e cea mai cunoscută boală în sportul mare), vă reamintesc faptul că omul a fost finalist la Wimbledon în 2021, unde a pierdut cu Djokovic, și că are un serviciu și-un forehand care pocnesc a tun de marină, dar și cu un rever care chițăie a portiță ruginită (chestie care a contat mai puțin atât timp cât majoritatea adversarilor lui Matteo nu apucau să simtă viața de după primele două procedee).
Dar undeva prin 2022 a început implozia: operație la braț, apoi ceva probleme abdominale care i-au mâncat niște luni din ce trebuia să fie vârsta de aur a jucătorului de tenis, apoi i-a crăpat apoi glezna la New York, deci practic i-a urmărit pe alții cu atenție și îngrijorare sezoane întregi de pe margine. A căzut până pe la locul 150 și a fost nevoit să se înscrie la turnee la care joci fără copii de mingi și ai un singur prosop toată săptămâna. La matineul tenisului, acolo unde nu există nici durere, nici suspin, dar unde chiar și un fost finalist de Wimbledon nu-și permite să negocieze mai mult decât cameră cu aer condiționat la hotelul oficial al turneului.
Debutul acestei ediții de Roland-Garros l-a prins pe locul 105 mondial, vecin cu d-alde Jan Choinski și Sho Shimabukuro, ceea ce-i permite să bifeze un mic record: cel mai slab clasat sfertfinalist la Roland-Garros de la Igor Andreev încoace, în 2007. Evident, e o statistică pe care o scriu cu jumătate de tastă și o spun cu jumătate de gură, fiindcă în cazul lui Matteo clasamentul minte: 105 e poziția dintr-un Excel a unui om care a fost cândva al șaselea din lume și care a pierdut pozițiile pe masa de operație, nu pe teren. „Tenisul e dragostea vieții mele, altfel nu m-aș mai întoarce după toate accidentările pe care le-am avut”, a spus Matteo după meciul cu Ionuț Cerundolo, atunci când a fost convins că va juca în sferturi și că asta îi va permite să intre din nou pe tablouri pe la turneele mari, pentru că ce-a strâns la acest Roland-Garros îl urcă din nou în Top 50.
Foto: IMAGO
Mai e și un detaliu de background care probabil că doare subcutanat: când Berrettini a început să dispară de pe radar, era cel mai bun tenismen italian, vârful unei țări care abia începea să conteze iar în circuit. S-a întors într-o Italie complet diferită, în care Jannik Sinner e numărul 1 mondial și vinde icoane cu fața lui prin Bressanone. Matteo a plecat căpitan și s-a întors rezervă, situație pe care a digerat-o însă public cu eleganță.
M-am luat însă cu povestea de viață a lui Berrettini și am uitat de meci. Despre Juanito Cerundolo am scris apăsat acum câteva zile, când l-a trimis acasă fix pe Sinner, topit de căldură și de efort în turul al doilea. Argentinianul a venit azi la birou după ce câștigase în turul trei al treilea cel mai lung meci din istoria Roland-Garros, șase ore de concert la menghină și mandolină cu spaniolul Landaluce. Doar că azi nu l-a mai ajutat nici căldura care să facă treaba în locul lui, nici adversarul, pentru că a prins un Berrettini cu foame-n glandă care, oricât ar fi de șubred fizic în comparație cu epoca sa de aur, lovește în continuare mingea ca atunci când locuia fără chirie în condominiumul de lux din Top 10.
Deși scorurile seturilor devoalează un meci mai degrabă echilibrat, singurele șanse reale pe care le-a avut Cerundolo să evadeze de sub cureaua lui Matteo au fost în setul al treilea, când prima dată a servit (degeaba) pentru set, după care a avut 6-3 în tiebreak și trei mingi de set la dispoziție, dar le-a ratat senin pe toate trei. Cu sângele rece al unui om care a văzut de prea multe ori lama de bisturiu ca să se îngrijoreze de trei mingi de set, Berrettini a luat cinci puncte la rând și a închis joaca cu 8-6 la prima lui minge de meci.
Italianul e singurul finalist de Grand Slam rămas în jumătatea lui de tablou și unul dintre cei doar doi din tot turneul, alături de Zverev, deci calculele statistice reci îl cam catapultează printre favoriții la titlu. Măcar pentru că știe cum să-nceapă un discurs de final, printre argintării, treabă care n-a fost deloc la îndemâna oricui în ultimii 25 de ani.
Foto: IMAGO
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
