---

Se face săptămâna de când lumea tenisului treieră bezmetică cu lupa în mână tabloul masculin de la Roland-Garros, căutând cu disperare să se agațe de un favorit la titlul rămas brusc fără stăpân: Alcaraz accidentat, Sinner topit, Djokovic ruginit, deci cine, Doamne iartă-mă, ridică cupa muschetarilor? Scriem analize și compendii despre Zverev și nervii lui, despre puștiul Jódar, despre revenirea lui Berrettini, despre orice nume care prinde două victorii la rând, eventual în premieră absolută la un Slam, fie-ne caldă amintirea Emmei. Și în timpul ăsta, pe o parte mai ferită de tablou, un canadian aflat în mijlocul vârstei perfecte pentru tenis îi ia metodic pe toți la analize intracraniene. Félix Auger-Aliassime e vecinul discret de la etajul trei despre care nu știi cu ce se ocupă, îl saluți la lift, pare băiat cuminte, și într-o zi îl vezi la ziar că-i miliardar și că a făcut banii cinstit, din trading. 

Felix l-a demontat în seara asta pe chilianul Alejandro Tabilo cu 6-3, 7-5, 6-1 și s-a calificat în primul lui sfert de finală la Roland-Garros din a opta participare. Cu ocazia asta a bifat și o premieră absolută pentru tenisul masculin canadian: e primul din țara lui care ajunge în sferturi la toate cele patru turnee de Grand Slam (după două semifinale la US Open, un sfert la Australian Open și unul la Wimbledon). Recunosc că am ridicat din sprâncene când am citit asta prin presa canadiană, pentru că țara asta a tot avut finaliști și semifinaliști pe partea masculină (Raonic la Wimbledon 2016, Félix însuși de două ori la New York). Interesant, n-a dat niciun campion de Slam – singura care a spart gheața rămâne Bianca Andreescu la US Open 2019, dar pe ea am numărat-o ca și cum ar fi fost a noastră, deci canadienii să ne lase. În rest, Genie Bouchard a dat-o-n variațiuni de cabaret fix când începea să i se-arate sfântul overgrip, iar colega Mboko e abia la linia de start.

Detaliul serii e că, deși joacă sub steagul chilian, Tabilo s-a născut și a învățat să joace tenis în Canada înainte să se mute în Chile, deci am avut de fapt doi canadieni pe teren, chit că doar unul își asumă asta cu steag și tot tacâmul. Apropo, Tabilo vine și el după cel mai bun parcurs al carierei la Paris, optimi după un șir de eliminări în fazele incipiente ale turneului, cu o serie care l-a inclus pe puștiul-minune al gazdelor, Moïse Kouamé, evacuat din incintă după un tiebreak monstruos în setul decisiv. 

Revenind la Felix, remarcabil la parcursul lui e tocmai cât de neremarcabil pare: în primele trei tururi a pierdut de fiecare dată primul set, a fost dus în cinci seturi de Altmaier și în câte patru de Burruchaga și Nakashima, deci a muncit ca zilier în arătura franceză fără ca nimeni să-l bage-n seamă, fiindcă noi, ăștia cu tastele la distanță de-un vârf de deget, eram ocupați să scriem necrologuri pentru eroii căzuți la datorie. De altfel, meciul cu Tabilo a fost primul din turneu în care a câștigat primul set, probabil că Felix e din partea ardelenească a Canadei și se-ncălzește mai greu. Acum e cel mai bine clasat jucător rămas în jumătatea superioară a tabloului, după ce de acolo au dispărut pe rând Medvedev, Norrie, Bublik, Fritz și, esențial, Sinner.

În sferturi îl așteaptă italianul Flavio Cobolli, cap de serie 10, singurul jucător din Top 15 rămas în jumătatea de sus în afară de Felix însuși. Interesant este că și Flavio e din același tablou neglijat de toată lumea, dar care tace, face și desface: a pierdut până acum un singur set în tot turneul. E la fel de adevărat că traseul lui de la Paris nu l-a prea pus cu adevărat la treabă: Pellegrino, Wu, Tien și Svajda pot fi bătuți la fel de bine pe zgură și la un Challenger în Bistrița, chit că acolo le-ar cădea greu pălinca la stomac și nu vom ști niciodată care ar fi și care n-ar fi apt a doua zi după Players’ Party.

Abia asta ar fi căldură adevărată, nu ce-a fost săptămâna asta la Paris.

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.

---