Dacă alte țări au decis să iasă din abisul tenisistic împrumutând cu totul sau așezând suav sub steag sportivi cu potențial născuți în cu totul alte orizonturi, noi suntem încă atinși de deficitul bugetar și nu ne permitem nici măcar să le dăm o apă gratis alor noștri, darămite unora luați de pe-afară. Așa că facem ce putem: ne agățăm de oricine a gustat la viața sa un papanaș, o sarma, un cârnat de Pleșcoi, un salam de Sibiu, a condus o Dacie. Așa am ajuns să ne activăm radarele când înflorește de nicăieri pe ecrane și terenuri orice nume cu iz românesc, uitând că părinții copiilor au plecat din Grădina Carpaților tocmai pentru că roșiile nu prea mai aveau gust.
Dacă atașamentul moral ar fi matematică, n-am avea niciun fel de motiv să n-o considerăm pe Anna Bondar una dintre fetele noastre. Tatăl Annei s-a născut la Salonta și a studiat la Universitatea din București, bunica ei încă trăiește în România (și sper că citește cronicile despre nepoată, sărutmâna, doamnă), deci faptul că ea reprezintă Ungaria n-o face cu nimic mai puțin româncă decât este Emma Răducanu, de exemplu. Desigur, Anna n-a ajuns să câștige US Open, poate de-asta ne și interesează prea puțin arborele său genealogic. Pentru că se știe că suntem un popor mândru care nu merită mai puțin de titlurile de Slam și numărul 1 mondial. Știm asta din finalele Simonei, când fetei noastre îi era arătat pe alocuri obrazul pentru c-a pierdut pe timpul și nervii lui Mirel din Turnu Măgurele, vorba cântecului.
Sarah Stier/Getty Images
Dar Anna nu doar că are apă potabilă românească pe undeva prin ADN, da’ știe implicit să vorbească pe alocuri în limba noastră. Apropo, toate informațiile astea sunt verificate într-un interviu cu ea. Dacă întrebi AI-ul, probabil c-o să zică invers. Dar e fix treaba ta cu cine ții. Meșter vs AI e un meci care se desfășoară în momentele în care citești aceste rânduri: deocamdată ne tatonăm, el încearcă să intre la rupere, dar reușesc să păstrez poarta intactă prin prezență de spirit și metafore și cuvinte pe care el nu are de unde să le cunoască. Ai văzut tu AI care să știe ce-nseamnă o Nănașă?
Revenind la Anna, urmăresc cu foarte mare plăcere meciurile ei, pentru că o consider una dintre fetele cu potențial imens, dar cu rezultate sub potențial. Deocamdată. Plutește, cumva, în zona Gabi-Jaq: a bifat maximum locul 50 WTA acum vreo patru ani și e mereu una dintre prezențele calde de pe la turnee, indiferent că se joacă sub calul lui Matei Corvin sau sub Statuia Libertății.
Azi a fost foarte, foarte aproape s-o elimine de la US Open pe ditamai Maddison Keys, căreia i-a luat un prim set înainte de a îngropa cu slujbă cinci mingi de meci în setul decisiv. Apoi, în maxi-tiebreak, a urcat la 5-3 și a pierdut – era să zic „românește”, ptiu! – șapte puncte consecutive, care mai de care mai dureros. În special ultimul, pe care Keys i l-ar înfipt în coșul pieptului dacă Anna nu se apăra cu racheta în timp ce atacase la fileu. Mi-a părut rău de treaba asta, pentru că ar fi fost prima dată când Anuța ar fi ajuns în turul al treilea la un Slam și, deci, cu un pas mai aproape să se apuce televiziunile să numere caltaboșii mâncați de madam Bondár în vizitele de la bunici.
Sarah Stier/Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
