Parcă mai ieri ne uitam la tenisul Igăi și ne imaginam că, dacă o ține în continuare în halul de atunci, o să ajungem să ne uităm la meciurile băieților ca să vedem ceva sinopsis. Termina polaca meciurile ca Usain Bolt, începuseră ăștia să nu le mai măsoare în minute, ci la nivel de zecimi de secundă, fumegau coșurile brutăriei Igăi, care producea covrigi de-i ieșeau carbohidrații pe nări populației feminine purtătoare de rachetă.
Vremurile alea s-au stins ușor, nu neapărat brusc, ci uniform, așa, cum crește ceapa verde primăvara odată ce scoate prima frunză din cernoziom. Chiar dacă Swiatek e în continuare piatră prețioasă în pantoful oricărei adversare, vremurile victoriilor la contratimp s-au dus, iar fata a început să crape pe la încheieturi. Și odată ce-a găsit fisura, viitura de colege dă-n clocot să o lărgească, pentru că-n WTA se miroase sânge cum se miros lumânărelele parfumate primite ca welcome kit la hoteluri pe la turnee.
Numai că, pățăști, există declin și declin. Există modelul Ostapenko, în care te trezești marți dimineața numărul 30 mondial și miercuri seara ești liberă de contract, bătută ca șnițelușul de o tipă de 39 de ani care are acasă doi copii. Și există modelul Swiatek, în care fisura se deschide, da, dar undeva prin sferturi, după ce ai tocat metodic tot ce ți-a ieșit în cale în prima săptămână. Polaca a bifat azi a douăzeci și șaptea prezență consecutivă în turul al treilea la un turneu de Grand Slam. Statistică de om care ajunge mereu la ședința de dimineață, chiar și în zilele în care n-are chef.
Mike Lawrence/USTA via Getty Images
Victima de joi seară a fost, pe de o parte, și un soi de călătorie sentimentală. Am mai scris despre Nadia Podoroska: argentiniancă din Rosario, adică din orașul lui Messi, cu bunici așternuți din Ucraina, cu părinți farmaciști și fără nici cea mai vagă tradiție legată de tenis în familie, deci e cam prima din neam care a pus mâna pe rachetă. În 2020, la Roland-Garros, a fost senzația venită din calificări care a ajuns până în semifinale, unde a dat peste o puștoaică poloneză de 19 ani aflată atunci pe locul 54. Puștoaica a bătut-o cu 6-2, 6-1 și a mers mai departe să câștige primul ei Slam.
Mike Lawrence/USTA via Getty Images
De atunci nu s-au mai întâlnit niciodată, dar și mai interesant este cum drumurile lor au luat-o în direcții diametral opuse. Podoroska, ajunsă cândva pe locul 36 mondial, e acum pe 449 și joacă la New York pentru că în tenis a fost inventată treaba cu clasamentul înghețat. Abia la finalul lui martie a încheiat o pauză de vreo cincisprezece luni. Iar faptul că trecuse de primul tur, după aproape trei ore cu Waltert, fusese deja cel mai bun rezultat al ei din carieră la New York.
Meciul a durat 71 de minute, iar Swiatek a trântit un sănătos și viril 6-3, 6-2, deci n-a fost covrig, dar a fost un covor bătut cinstit, pe bară, ca pe vremuri, cu ciucurii îndreptați la final. De altfel, dacă ne uităm la ultimele săptămâni ale Igăi, parcă ia din nou formă de bătător din sârmă: titlul de la Toronto luat în finală cu Rybakina, semifinale la Cincinnati oprite de Pegula, per total 12 victorii din ultimele 13 meciuri de când îi miroase-n oglindă a burgeri americani. Iar polonezii, care miercuri și-au îngropat toată delegația într-o singură zi, cu Hurkacz, Linette, Frech și Majchrzak lăsați la vatră, au rămas cu ea singură pe tablou. Brutăria lucrează cu program redus și livrează doar la comandă.
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
