---

În al șaptelea game din setul doi, după un început în care se proptise în ușă în timp ce încerca să deslușească rebusul din jocul Noskovei, Marta a reușit să iasă vie din această succesiune de evenimente: în game-ul de serviciu de la 3-3 a făcut două duble, apoi două greșeli neforțate, a început să plângă în timp ce Noskova bătea în cuie scorul de 3-5, a topit două mingi de meci, după care a luat setul cu 7-5. 

Linda Noskova joacă tenis ca un vânător de muște care izbește insectele cu pliciul, după care le urcă în mașină, le duce la veterinar, stă lângă ele să se trezească și când s-au întremat și urcă din nou pe perdea, le mai dă un backhand la ficat. Și repetă ciclul ăsta de șase ori, după care merge mai departe. 

E ceva absolut sălbatic în jocul ei. Backhandul de care ziceam trimite înapoi la antrenament inclusiv o jumătate din tabloul masculin, dacă chiar ajungem să punem problema așa. Fata a câștigat la Wimbledon, ne-a spus-o comentatorul de parcă își repeta lui asta, ca nu cumva să greșească și să spună despre Noskova că e câștigătoarea de la cel mai recent concurs de chirurgie cu ranga. Pentru că, indiferent dacă iese sau ba, tenisul ei așa arată: Noskova nu pare să creadă în lovituri de construcție dincolo de – în cel mai bun caz – retur. Orice trimite în terenul advers caută linia, colțul, finalul, jugulara. 

Marta, pe de altă parte, e dintr-un aluat pe care îl poți aprecia pe mai multe niveluri de estetică. Se supără, strigă, izbește, comentează și joacă absolut orice i se pare că poate fi necesar. Din slice în forehand și din backhand în cross către lovituri de jos, tăiate sau izbite, către orice linie și punct imaginar. Le știe pe toate, le-a înțeles dintotdeauna. 

Probabil că ultima căsuță de bifat înainte de a ne chema pe toți înăuntru și a ne arăta tenisul cu care câștigă un Grand Slam e aparenta problemă legată de capacitatea de a face toate lucrurile pe care le știe într-o succesiune neîntreruptă de nimic și mai ales de ea însăși. 

S-a potrivit prost și faptul că Noskova e o jucătoare care exercită constant un tip de presiune prin care transmite că nu doar fiecare punct ratat e periculos, ci chiar fiecare minge pe care tu, adversarul, nu o trimiți decisiv cu succes se va întoarce cel mai probabil ca punct câștigător. În general nu-mi vine să spun că înțeleg ce fac efectiv jucătorii și jucătoarele pe teren, dar modul ăsta de operare la Noskova e mai evident decât ideea că o locomotivă care vine pe șinele pe care te afli te va lovi într-un final inevitabil. 

Marta a tras din toate pozițiile și, spre meritul ei fabulos, a părut în stare să producă o minune. Meciul însă a arătat că, pentru a se întoarce efectiv, are nevoie de un detașament de zei cu studii aprofundate în domeniul tenisului. Noskova a avut încă trei mingi de meci după cele două din setul secund și abia pe a șasea a reușit să o transforme în cod QR de acces pentru sferturile de finală. Și având asta în minte, vă provoc eu să găsim împreună încă un sport în care poți rata cinci șanse de a câștiga și să mai apară și a șasea.   

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Noul Porsche Cayenne electric îți oferă cronicile de la US Open.

---