Există trei feluri de meciuri de tenis în lumea asta.
Meciuri la care merită să te uiți din scoarță-n scoarță, de la prima până în ultima minge. Apoi, meciuri la care merită să te uiți în rezumat, pentru că lista de highlight-uri extinse merită timpul investit. Și apoi mai există meciuri la care merită să te uiți fix până când încep. Ați intuit deja: sfertul de Slam dintre Linda Noskova și Elise Mertens s-a încadrat, pentru marea majoritate a planetei, în ultima categorie. S-a jucat pe Terenul 1, în paralel cu Kostyuk–Paolini de pe Central. Care nici el nu era vreun blockbuster, dar măcar acolo aveai tenis și echipamentul ăla din mileu al Martei, deci aveai în ce să-ți rezemi privirea la o adică.
Recunosc, deci, fără rușine: și noi, ăștia cu tastele picante, l-am urmărit cu o jumătate de echi, în timp ce celălalt ochi și jumătate verifica dacă nu cumva se întâmplă ceva mai palpitant prin altă parte a globului, mai ales că ne apropiam vertiginos de ora la care se trezește Trump. Așadar, o cehoaică de 21 de ani contra unei belgience de 30, ambele nume pe care 99% din public nu le-ar fi nimerit într-un test-grilă cu patru variante în care întrebarea era cine s-a calificat în 2026 în sferturi la Wimbledon. Nu-s vedete, n-au istorie împreună, deci nici revanșe de luat, dar nici blesteme de rezolvat. Genul de afiș pe care organizatorii sunt nevoiți să-l pună pe program, altfel sunt convins că un antrenament al lui Djokovic ar fi adunat mai multă lume în tribune.
Ben Whitley/PA Images via Getty Images
Doar că faptul că nu-i vreun cap de afiș nu înseamnă că nu va fi. Iar Noskova are toate ingredientele să fie. Fata asta a câștigat cu o săptămână înainte turneul de la Berlin, ofilind-o pe Pegula în finală, aici a trecut lejer de Madison Keys, ne-a acroșat-o pe Sorana, iar acum s-a calificat în prima ei semifinală de Grand Slam. Are 10 victorii din 11 pe iarbă în sezonul ăsta și e cea mai tânără semifinalistă de la Wimbledon de la Ostapenko încoace, adică din 2018. Da, Ostapenko a făcut semifinale la Wimbledon, mai avea un hop și nășea vreo fină și pe iarbă – doar ne gândim la asta și ajungem să ne bucurăm că Simona a dat atunci de Serena, și nu de vreun cumulonimbus incert.
Mertens, veterana de 30 de ani care a jucat rol activ de prenadez între epoca Halep și epoca Igalenka, trăiește de-o viață mai mult din dublu. A reușit însă o performanță zgomotoasă anul ăsta la Wimbledon: a dat-o jos de pe scenă pe Rybakina. În rest, cu Noskova s-a zbătut, a salvat câteva game-uri de serviciu din situații imposibile, a încercat și-o răscoală în setul al doilea. Cam degeaba, pentru că Noskova a rupt break-urile de spinarea ei câte o dată în fiecare set, a servit cu un calm nefiresc pentru vârsta ei și a închis meciul înainte ca Mertens să se gândească măcar că ar putea regiza vreo eventuală revenire.
În semifinală, Noskova dă peste Marta Kostyuk, iar învingătoarea joacă finala de sâmbătă. Deci cehoaica pe care n-am băgat-o în seamă toată după-amiaza e la o singură victorie de o finală de Wimbledon. Vrem, nu vrem, e cam musai s-o vedem la treabă de acum înainte.
LJames Fearn/Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
