---

Tot poporul cu tastaturi în fața buricelor și ochi antrenați să citească auturile milimetrice în era hawkeye a împachetat meciul ăsta cam la fel: forță brută contra atingere fină, tunul japonez contra penelului ceh. Experții de serviciu s-au împărțit jumi-juma, așa cum se împart ei mereu ca să aibă măcar unul dreptate orice s-ar întâmpla: pe Facebook, un suflet cerea cu șase semne de exclamare ca Muchova „s-o distrugă” pe Osaka pentru că japoneza se îmbracă în kimono când intră pe teren, iar altul, imperturbabil, ținea cu Muchova pentru că, citez, „și Simona a zis că-i place cum joacă Muchova”. Mai erau și cei care continuau să se plângă de wildcardul dat Serenei cu o săptămână în urmă, probabil mai mulți decât primele două categorii la un loc.

În fine, forța a pierdut și-a câștigat mângâierea tandră a pufoasei.

Karolina Muchova este, deja de ani buni, cea mai fină încheietură din circuit care nu câștigă mai nimic, o cântăreață de jazz cu rever cu o singură mână, scurte sculptate în marmură și un joc la fileu pe care restul lumii l-a aruncat prin lăzile din pod sau îl predă la orele de istorie ca exponată la muzeu. Problema ei n-a fost niciodată partea tehnică sau tactică a jocului, nici măcar cea mentală, ci faptul că fizicul face pană fix când îi e lumea mai dragă, iar la Wimbledon s-a înfipt de două ori în sferturi, în 2019 și în 2021.

Acuma, o fi soarta ironică, dar victima lui Karo de azi nu-i deloc întâmplătoare. Acum zece zile, în finala de la Bad Homburg, tot pe iarbă, Muchova o conducea pe Osaka când japoneza a abandonat cu o problemă la picior, lăsând-o pe cehoaică să ridice un trofeu pe care nu apucase să-l câștige cu adevărat. Deci azi doar a demonstrat până la capăt că i se cuvine ce i se cuvine, fără ca statisticile H2H să rămână în plop.

Primul set a fost definiția pură a harababurii: fetele și-au trântit break-uri pe rând, apoi și-au ținut serviciul consecutiv până la tiebreak, unde cehoaica a pus mâna pe ghidon și-a mers la 7-4, luându-i Osakăi primul set pierdut în tot turneul. Al doilea set a fost inversul primului: s-a bazat pe serviciu până când, la 4-4, japoneza s-a fisurat: tot mai nervoasă din motive care nu țin de logica terestră, ci de straturile metafizice în care se scaldă mnțile jucătorilor de tenis în timpul meciurilor importante, Naomi a expediat o minge de break în tribună și i-a servit cehoaicei ocazia să închidă. Iar Muchova a închis la zero, cu doi ași unul după altul, fără să aștepte a doua invitație, cum vin copiii la masă când le ghiorțăie mațele de foame.

Osaka merită aplauzele noastre protocolare pentru că a deschis tabloul trimițând-o pe Sabalenka la pești, deși pleacă acasă confirmând o lege nescrisă a vieții în general și a tenisului în particular: poți să dărâmi un buldozer dacă ai forță, dar asta nu te ajută cu nimic dacă ai de prins un fluture. Fluture care merge în prima sa semifinală la Wimbledon, unde-l așteaptă cu acele pregătite și-un clasor Coco Gauff. Care Gauff, la rândul său, o conduce pe Karolina în meciurile directe cu 6-1. Iarba dă cu o mână și ia cu toate celelalte. Proverb ceh.

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Porsche Cayenne electric îți oferă cronicile de la Wimbledon.

---