Ashe-i în tenis

---

Îmi place când Gabi râde.

Chiar dacă nu i-am văzut zâmbetul atât de des pe cât ar fi putut să răsară printre eclipse, faptul că Gabi râde atunci când joacă un meci de tenis pe un teren oarecare al lumii – să zicem Arthur Ashe – e un semn bun. În primul rând, e semn că n-o doare nimic acut în momentul respectiv, pentru că întreaga carieră a Gabrielei Ruse a fost un soi de slalom uriaș în care a noastră a coborât pe patine pe o zăpadă înghețată bocnă. Și asta fără să luăm în calcul condiția medicală congenitală pe care Gabi trebuie s-o care-n cârcă nu doar pe teren, ci și pe trotuar, vorba aia. Kind reminder, acum un an și jumătate, le povestea colegilor de la treizecizero.ro despre faptul că efortul pe care-l depune în timpul meciurilor sau antrenamentelor e resimțit de câteva ori mai intens decât în cazul colegelor de circuit, iar faptul că-și întinde corpul la maximum la un meci precum cel de azi nu face decât să o expună și mai mult unor eventuale accidentări. Le mulțumim pe această cale oamenilor de la antidoping pentru celeritatea cu care i-au interzis Gabrielei să joace sub tratament adecvat, invers proporțional cum au făcut-o în alte cazuri, ceva mai cunoscute. Nu dăm nume, că ne azi-mâine sună legendele la nea Marcu și ne îngheață like-urile de pe Facebook.

Dar să trecem la lucruri cu sarcină pozitivă: Gabi a zâmbit. N-a câștigat meciul cu Jessica Pegula – apropo, monstruoasă tragere la sorți pentru a noastră, care n-avea multe variante mai nasoale dacă ar fi putut să aleagă cu mânuța ei adversara din turul întâi: poate cu Sabalenka, Alcaraz și Zverev să fi fost mai crunt. Dar a întins-o pe JP la prima ei partidă de la New York și i-a dat pe alocuri senzația că pedalează în gol – vezi game-ul al treilea al meciului, când Gabi și-a câștigat serviciul după vreo 20 de minute de galere în care a salvat 8 mingi de break și o găleată de neuroni. De-asta se jucaseră abia patru game-uri după jumătate de oră de partidă și aș îndrăzni să spun că Jessica nu avea în planul cincinal așa ceva încă din primul tur, fază a turneului care se presupune că-i cu stretching și înviorare, nu cu maraton în care, din când în când, ai de tras rafale de sprinturi în rampă.

Deci da, a râs Gabi, s-a bucurat de moment, mai ales după un punct jucat în succesiune de voleuri la fileu, ca la dublu, moment aproape demonstrativ în care fetele au uitat că se joacă pe puncte, pe cea mai mare arenă de tenis din lume, iar în cazul Jessicăi chiar pe locul 1 mondial, pe care-l va prelua pe semnătură dacă va câștiga turneul de-acasă. Evident, o realizare care nu-i va convinge pe mulți dintre compatrioții noștri, pentru care Pegula va rămâne fata lui tata la infinit și dincolo de el, chit că Jess a jumulit deja în tenis măcar o dată tot ce era de jumulit, minus Mirra Andreeva, cu care n-a apucat să joace pentru că încă nu li s-au aliniat planetele: rusoaica e abia formată, încă-i fierbe magma printre plăcile din scoarță.

Gabi a râs, așadar. De ce n-ai râde, până la urmă, dacă ești între primii 100 de oameni din lume în meseria ta? C-ai avut o zi grea la birou în cea mai grea corporație a lumii? C-ai intrat în ședință cu o tipă aflată pe locul 3 în lume care a trosnit azi 24 de winnere, implicit mingi direct din retur care-au fâsâit pe la urechi ca ghiulelele? Un masaj, un cheesecake și trece, iar peste câteva zile mai băgăm o fisă și la dublu.

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Noul Porsche Cayenne electric îți oferă cronicile de la Wimbledon.

---