Pentru localnici, spectacolul din acest al patrulea Slam al anului este garantat. Nu contează câte scurte trec fileul sau câți ași tasează suprafața dură din complex pe durata celor două săptămâni în care luminile rămân aprinse, iar firmele de curățenie au masiv de treabă. Important e să vină lumea la stadion, să existe forfota de pe urma căreia trăiesc și micii vânzători de porumb fiert, gogoși mânjite cu gem și sucuri înfuriate. Poate prosperă și șuții care, ca orice parazit, huzuresc în mulțime.
Robert Prange/Getty Images
Se vine, evident că se vine la show câtă vreme ai în program un vecin sau pe amicul unui văr de-al doilea de la țară. De la country. Yankeii au blocat multe slot-uri în meciurile de final de la US Open 2026, atât la băieți, cât și la feminin – șase purtători de rachetă cu pașaport USA au prestat sau încă au de lucru pentru a bifa un loc în semifinale. Aceasta e definiția happy-end-ului în această zonă a entertaining-ului. Nu insistați cu altele!
Tiafoe – Michelsen și Pegula – Navarro. Unul după altul. Mi-am rezemat mansarda cu mătreață pe cisterna cu cafea, mai exact pe capul tractor, pentru a putea depăna în acest spațiu minunat în care se scrie despre orice altceva decât de tenisul propriu-zis. Fair enough. N-am văzut până acum o recenzie a unei olimpiade de matematică, cu toate că, dacă se va pune vreodată problema să fie istorisite, tot pe aici le vei găsi cronicile.
Simon Bruty/USTA via Getty Images
Emma și Jessica, două motoare cu ardere internă. M-am prostit și m-am lăsat pradă hate-ului ieftin. Am ținut cu prima dintre ele pe fondul unei intrigi de școală primară: cealaltă, fata cu experiență, deci cu mai mult scaun la cap, le bătuse pe Gabi Ruse și Sorana, singurele reprezentante ale noastre la competiția din State. “Dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine”, sloganul propagandistic de extracție stalinistă mă urmărea în crucea nopții și-mi făceam chip cioplit din sportiva care avea o semifinală în palmares. În 2024, an în care împușca și sferturi la Wimbledon.
Meciul cu Jess a trecut. Navarro a avut 1-0 și a crezut că a devenit proprietară pe meci, dar a mai contat doar pe alocuri. Ciudat, deși n-a mai plouat cu duble, ca în manșa inaugurală, polișându-și simțitor primul serviciu, outsidera a simțit cum în jurul ei crește nivelul mărilor și al oceanelor.
Se încălzise dieselul Pegula. Dacă nici acum nu va prinde marele trofeu, și ar trebui să joace dumnezeiește cu Sabalenka în semifinale, ni se va cimenta impresia că tenisul e disciplina cea mai capitalistă de când Cristofor Columb descoperea prin Lumea Nouă o minge în porumb.
Matthew Stockman/Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
