---

Pe măsură ce Iga a trecut în această fază a carierei ei, în care adversarele nu neapărat își mai fac cruce cu limba-n gură înainte de meci și nici nu mai țin neapărat să trimită rudelor bani pe Revolut pentru pomelnice înainte de tragerile la sorți pe tabloul principal, s-a mai schimbat și atmosfera din arenele în care intră fosta câștigătoare de câte-și-mai-câte Grand Slam-uri. 

Nu e vorba că, la final de meci, nu mai trebuie dezlipite adversarele cu șpaclu pentru că Iga le-a întins pe teren cu cilindrul motorizat care poate fi jocul ei, dar pur și simplu nu pare să mai existe apetitul ăsta general pentru execuțiile publice realizate cu jocul ei robotizat. Ceea ce e bine pentru ea.

Când domina în modul în care un baron politic roșu comandă mișcările de trupe dintr-o comună înainte de alegerile locale, Iga era lider mondial, lipea titlurile între ele cu lunile și ajungea măcar în semifinalele de Grand Slam-uri cu lejeritatea cu care se întoarce pe linie continuă pe orice bulevard din București. 

Acum, când ni se spune că suntem martori ai căderii ei, fata e pe locul trei în clasamentul WTA și meciurile de prim tur în care-și toacă adversarele în salata de rămășițe a zilelor de început de turneu intră în rubrica de diverse evenimente foarte puțin memorabile. Jones e o adolescentă care e atât de tânără încât a prins harta lumii cu România direct membră a Uniunii Europene, dar după ziua asta a acumulat experiență de viață câtă ar fi adunat dacă în urmă cu câțiva ani, când era la grădiniță, ar fi dublat numărul de ore în care colora în cărți despre tenis. 

Emerson a prins tabloul principal la RG, dar adevărul e că niciodată în viață nu a mai văzut un teren de tenis încadrat de tribune înalte și ecrane, ci mai degrabă e obișnuită ca, atunci când joacă, să fie distrasă de un australian disperat că i-a fugit câinele din ogradă ca să se bată în parc cu un cangur ce anterior fusese provocat de un șarpe cu mușcătură mortală. Prin urmare, era destul de previzibil că Emerson nu va strânge prea multă zgură în adidași având-o pe Iga de cealaltă parte a terenului, dar chiar și-așa a fost o agreabilă împărțire de teritoriu sportiv. 

Rămânem cu două break-uri pe care Emerson i le-a luat Igăi, chestie care nu a mutat acul cântarului înspre cauza australiencei, dar măcar a contribuit la o poveste ce merită discutată între două semafoare. Iar despre Iga nu simțim că știm mai multe față de cât ne aminteam, dar în mod evident există în continuare în celulele ei schița pentru pus laolaltă piesele ce la final nici nu mai trebuie pupate ca să se transforme în trofeu de Grand Slam. 

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.

---