În teorie, George Russell a bifat weekendul perfect la Montreal. Pole în calificările cursei de sprint, victorie în cursa sprint, pole în calificări (cu exact aceeași diferență de 0.068 secunde față de colegul de celulă), apoi s-a instalat la manșa cursei de duminică încă din primul tur, s-a apărat agresiv contra lui Antonelli cu tot ce are un pilot britanic în găleata de orgoliu, inclusiv o atingere într-o șicană pe care stewarzii din Canada au considerat-o dovadă de viață-n aparat și-au lăsat-o să curgă. Și bine-au făcut, pentru că duelurile repetate roată la roată dintre cei doi vreme de 30 de tururi au fost fix ce-a recomandat doctorul – doctorul nostru, sunt aproape convins că cel al lui Toto Wolff a scris pe rețetă fix invers.
Dar apoi, în turul 31, cu victoria în buzunarul de la piept și cu Antonelli în oglinda retrovizoare, ceva mecanic din mațele monopostului Mercedes W17 al lui George Russell a decis că weekendul perfect al britanicului se termină aici. Primele informații au zis că-i de la motor, apoi au venit altele care zic că-i de la baterie. Cert e că mașina s-a oprit pe pistă, Russell a rămas cu punctele-n canal, iar britanicul a coborât din monopost, a smuls tetiera și a trântit-o nervos în țărână, gest notat imediat de stewarzi, care aparent nu suportă șoferii britanici care aruncă lucruri din mașini pe străzile din Canada.
Brett Farmer/LAT Images
Kimi al Doilea a moștenit conducerea și a parcurs restul cursei cu calmul cu care descoperi că, uneori, cel mai bun mod de a câștiga o cursă e să-l lași pe celălalt s-o piardă. A trecut linia de sosire primul pentru a patra oară consecutiv în acest sezon și e șef în clasamentul piloților, cu 43 de puncte avans față de Russell. Adică aproape două victorii la zero distanță, un avantaj pe care Russell nu pare să-l poată recupera decât dacă Antonelli se apucă de pescuit sau de meditație tibetană în weekend-urile de cursă. Toto Wolff, care sâmbătă în sprint îl rugase pe Kimi prin radio să se concentreze pe condus și să înceteze cu bocitul după o altă ciocnire cu Russell (obișnuiți-vă cu asta, pare că-i tradiție germană sau ceva), probabil că i-a trimis deja lui Antonelli un buchet de flori în hotel și un mesaj cu „Am glumit, ești liderul nostru suprem.” Sau poate nu. Cu Toto nu știi niciodată dacă te felicită sau te concediază, ambele arată la fel.
Pentru cei care n-au urmărit Formula 1 în ultimele luni decât accidental, Mercedes a inventat anul ăsta un monopost care merge bine, dar mai ales merge mai bine decât celelalte. După patru ani și jumătate de jenă publică în care echipa lui Toto Wolff a produs mașini pe care propriul șef le caracteriza ici-colo cu adjective pe care nu le putem descrie în cronicile serioase pe care le scriem aici, nemții au venit anul ăsta pe circuit cu o jucărie care-i scarpină-n diafragmă pe adversari cursă de cursă, fără excepție.
IMAGO
Aici vine ceea ce începe să se developeze ca povestea acestui sezon de Formula 1: Mercedes are cea mai bună mașină de pe grilă, cu un avans de trei zecimi față de McLaren și de o jumătate de secundă față de Ferrari și Red Bull, dar în loc să domine în liniște, își mănâncă ficații intern ca într-o familie în care ambii frați vor aceeași jucărie. Russell a venit la Mercedes ca moștenitor legitim, a așteptat niște ani să plece Hamilton, a răbdat, a fost politicos, a fost profesionist, iar când în sfârșit a rămas singur pe tarla, Wolff i-a adus un coechipier de 19 ani care conduce campionatul, câștigă curse pe bandă rulantă și care, spre nemulțumirea evidentă a britanicului, nu pare deloc intimidat de faptul că stă pe scaunele încălzite de ditamai Hamiltonul.
Russell e acum Făt-Frumos care a descoperit că prințesa s-a măritat cu altcineva în timp ce el se lupta cu balaurul. E al doilea într-o echipă în care credea că va fi numărul 1, iar pentru un tip cu orgoliul lui Russell, asta e echivalentul unui director executiv care află pe mail că un copil de la grădinița din cartier a fost numit noul CEO al companiei. Weekendul de la Montreal, cu tot perfecționismul lui de sâmbătă, a fost demonstrația crudă a acestei dinamici: poți fi mai rapid, poți fi mai inteligent, poți fi mai experimentat, dar la finalul zilei clasamentul nu te întreabă cine merită și cine nu.
Lapeyre Antoine/ABACA/IMAGO
În rest, cursa de la Montreal a fost un muzeu al dezastrelor. Norris și Piastri, campionul en titre și colegul lui de la McLaren, au pornit pe pneuri intermediare pentru că probabil echipa a încurcat abonamentul la prognoza meteo cu unul la horoscop. Ploaia n-a venit, iar cei doi au oprit la boxe imediat după start, deci au pierdut cam un tur și au terminat cursa ca turiștii care au cumpărat bilet la spectacol, dar au ajuns după ce artiștii au plecat deja acasă.
Verstappen, Emil al nostru, a terminat pe locul al treilea, la 16 secunde de Antonelli și cu o kinetică din care înțelegem că Red Bull și pilotul său cel mai decorat nu mai vorbesc aceeași limbă: echipa nu i-a luat în calcul feedback-ul atunci când a setat mașina, iar Max s-a stropșit la ei ca un motan care-și apără curtea. Din fericire pentru glandele care trăiesc cu adrenalină în creierul lui Max, cursa s-a încheiat cu un duel ca-n vremurile bune cu Hamilton, deci Max s-a răcorit înainte de a ajunge la microfoane și de-a turna venin pe fir. Apropo de Hamilton, Lewis a terminat pe locul al doilea, cel mai bun rezultat Ferrari în acest sezon. Paradoxal, el vine după ce Lewis a declarat că a renunțat la simulatorul Ferrari pentru că merge mai bine fără el, deci nici între Hamilton și echipa sa nu-i chiar distracție și pupături gingașe pe frunte.
Andy Hone / LAT Images / Getty
DeFodi Images / IMAGO
Lăsând la o parte bogații Formulei 1, una dintre poveștile pe care Montreal le va lăsa în memoria colectivă este cea a lui Alex Albon lovind o marmotă la antrenamente. O răzătoare de pe Île Notre-Dame care a traversat circuitul la ieșirea din virajul 7 a intrat sub roata stângă a Williams-ului, a destabilizat mașina, a trimis-o în zid, a distrus motor, cutie de viteze, podea și a lăsat mecanicii Williams să lucreze toată noaptea ca-n secția de urgență a unui spital veterinar în care cauza internării pacientului e un animal de trei kile. Albon, cunoscut iubitor de animale ale cărui pisici au până și cont de Instagram, s-a întors în garaj îngrijorat, pentru că între toate dramele geopolitice, tehnice și emoționale ale unui Grand Prix, o marmotă a reușit să producă mai multe pagube decât strategii echipei McLaren. Hashtag Performanță.
Robbie Hoad / Every Second Media / IMAGO
Apropo de șefi de echipă cu nervii întinși și de personaje care au făcut Formula 1 mai amuzantă în ultimii ani: până peste două săptămâni, când avem din nou treabă cu băieții pe terenul de minigolf de la Monte Carlo, e musai să citiți cartea lui Gunther Steiner, Fără limită de viteză, apărută recent la Pilot Books și pe care o găsiți online și-n librării, în cazul în care nimeriți din greșeală în vreuna. Steiner, fostul șef Haas, e omul care a transformat conferințele de presă în spectacole de stand-up involuntar, a băgat „fok smash” (google it) în vocabularul global al motorsportului prin serialul Drive to Survive, și care, dacă ar fi acum la Mercedes în locul lui Toto, ar fi rezolvat problema disputei interne dintre Russell și Kimi printr-o frază care în mod cert n-ar fi trecut nicio comisie de etică. Fii atent aici:
Așadar, une auzim cu Monaco, peste două săptămâni, prima cursă europeană a sezonului și circuitul pe care nu poți depăși nici dacă ceilalți se dau la o parte, că nu încapi. Adică locul perfect pentru o nouă vendetă internă Mercedes în cadrul căreia Toto Wolff să oscileze între diriginte, arbitru și pompier. Russell va vrea revanșa, Antonelli va dori a cincea victorie a anului, Leclerc va ști el o scurtătură prin orașul în care se plimbă când are de ridicat pizza comandată, iar Verstappen va vrea un motor care funcționează și o echipă care-l ascultă. Poate-n anduranță?
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
