Ultimul meci la Roland-Garros al lui Stan Wawrinka a fost ca și cum ai vedea 4K viața unei lămâi de la sămânță la ultima stoarcere, după ce anterior a mai fost stoarsă de câteva sute de ori.
Pe o căldură dementă, care la terenul pe care jucau Buse și Rublev a trimis un copil de mingi în concediu medical, Wawrinka a irigat pentru ultima dată zgura de la Paris cu câteva galoane de transpirație, vărsate în timp ce publicul a tras de el de-ai fi zis că întregul pilon trei de pensii al francezilor e investit în cota lui Stan.
Foto: Dan Istitene/Getty Images
Inițial, prohodul cu tort al lui Stan era programat cu francezul Fils, dar băiatul ăla e un talent cum nu s-a mai prea văzut și, în același timp, teribil de greu de văzut din cauza faptul că mai mereu e accidentat. Prin urmare, lui Stan i-a fost chemat un jucător care pierduse acum patru zile în calificări.
Dacă aș putea, aș documenta acele câteva zile din viețile celor ce intră pe lista de potențiali lucky loseri și stau aiurea pe lângă turneu, supraviețuind din mila organizatorului care nu le face check-out și nici nu îi pune să plătească micul dejun pentru zilele în care rămân prin complexul sportiv, deși nu sunt mai mult decât niște fani cu ecusoane mai șmechere.
Dincolo de a fi unul dintre puținii țăridejosezi (sunt jurnalist serios, nu boomer care încă mai spune „Olanda”) capabili să îți explice ce e ăla un forehand și la ce ajută, De Jong a fost catapultat în primul tur al Roland-Garros deși în anul calendaristic 2026 a câștigat un singur meci pe un tablou principal al unui turneu ATP.
Foto: Dan Istitene/Getty Images
E drept că asta nu contează atât de mult când meciul e împotriva lui Stan Wawrinka, tip aflat la ultimul an în circuit și probabil antrenat în prezent de poștașul care deja de mult timp îi oferă atât indicații tehnice, cât și masaj fizio, plus – lunar – cuponul de pensie.
Însă la meciul ăsta, în perimetrul în care Stan a câștigat un titlu ce valorează cât echivalentul a 320 de ani de campionate câștigate de PSG, elvețianul și-a muncit ultimele fibre încă nedizolvate de vârstă și a scos în tarabă farfurioare mici și prețioase din care am putut să halim tot ce-a fost mai bun în meniu în ultimii ani.
Pentru că, să ne înțelegem: backhandul lui Stan e ceva ce, dacă mai vrem să vedem, trebuie să mergem în Alpii Elvețieni și să rugăm ciurdarii miliardari să ne mimeze, în timp ce văcuțele lor posh stau și pasc iarbă mai bogată în nutrienți decât raionul de suplimente sportive de la supermarket. De fiecare dată când li s-a arătat – și mai ales în setul doi, pe care Stan l-a câștigat – fanii au reacționat de parcă erau o ceată de dependenți de reduceri care văd cum angajații magazinului completează stocul de tigăi.
Foto: Shi Tang/Getty Images
Stan încă mai duce meciuri pe zgură. Nu pentru că îl mai lasă corpul, ci pentru că asta e suprafața pe care încă mai poți primi o pauză de un minut dacă chemi arbitrul să îți arate urme pe teren. A tot făcut-o Stan, chit că îi vedeai pe mutră că e atât de frânt de oboseală încât sunt șanse bune să își vadă adversarul în ceață. Cât timp De Jong a lungit punctele, Stan a forțat și a pierdut. Membrele trag spre ieșirea din arenă când ai 41 de ani și creierul nu face decât să urle corpului că trebuie să țină pasul cu mânji ce s-au născut direct în vremea buletinelor electronice.
Dacă faci abstracție de scor, Stan a livrat metri cubi de senzație că se poate. În al șaptelea game al setului patru, când Wawrinka a pictat două forehanduri în lung de linie și un as cu al doilea serviciu, părea că publicul din tribune mai are nevoie doar de un semn făcut cu ochiul ca să intre pe teren și să-l ia pe sus pe Stan, doar ca să se asigure că Wawa câștigă meciul și mai rămâne în turneu.
Nu s-a întâmplat și o bucată din explicație ne-a dat-o Jesper, cu mantă: băiatul era copil de mingi pe vremea când actualul lui antrenor juca meciuri oficiale cu un Stan care deja era pe la a 18-a tinerețe. După trei ore și ceva de înotat prin zgură, un lob perfect al lui Jesper a aterizat direct pe tasta care a pornit mesajele video de la Federer, Nole, Monfils și Sinner. Evident, a avut ceva de zis și Nadal, care a ținut să se filmeze stând în fața unui ecran pe care scria „King of Clay” cu litere mai mari decât Diego Schwartzman ridicat pe vârfuri.
Foto: Shi Tang/Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
