Mai bine Max târziu decât niciodată

Dacă-i asculți pe foștii piloți care comentează Formula 1 pe la televiziunile britanice sau pe feed-urile plătite ale competiției, ai impresia că suntem noi, la o bere, vorbind la terasă cu amicii despre cum se face școală în ziua de azi. Pe vremea lor se mergea cu ploaia în față și cu vizorul aburit, se frâna când simțeai tu că-i cazul, nu când îți zicea inginerul, depășeai pentru că frânai mai târziu, nu pentru că aveai un buton pe volan, și se murea, domnule, pe circuite, nu se amânau starturi pentru fiecare ploicică. Păi pe vremea noastră, moșule, se mergea cinci kilometri pe jos până la școală, prin zăpadă, cu ghiozdanul de 10 kile pe umeri, și stăteai la colțul clasei ca să simți ce-i rușinea când nu știai tabla înmulțirii, și uite ce oameni am ieșit. Practic, fiecare generație are varianta ei de „pe vremea mea” și fiecare variantă e la fel de adevărată și la fel de inutilă.

Marele Premiu al Bahrainului, disputat în Malaezia pentru că pe Blondul Suprem l-a mâncat în coccis și încă n-a terminat scărpinatul, a fost amânat cu vreo 150 de ani fiindcă a plouat. Kind reminder: în Malaezia, în octombrie. A adevărat că n-am mai văzut ploaie la un Mare Premiu care se cheamă Bahrain, pe un circuit pe care FIA decretase cu trei zile înainte pericol de căldură, iar piloții au fost obligați să concureze cu veste de răcire obligatorii. Dumnezeul calendarului are un simț al umorului mai dezvoltat decât al logisticii.

Când s-au hotărât, într-un final, să dea drumul la cursă, Ferrari s-a înecat cu mortadella în turul de încălzire. Ambele mașini s-au oprit pe asfalt din senin, iar explicația oficială a fost că au avut probleme de software. Tot e bine că n-au viruși, cum ar zice Bitdefender, deși, dacă ne uităm la cum merge echipa de ceva vreme, nici asta nu-i tocmai exclus. Norocul Ferrari a fost că oficialii au amânat startul încă o dată, pentru că monoposturile se împrăștiaseră pe circuit ca bilele pe masa de biliard după o lovitură cu toporul.

În acest moment, Ferrari și-a confirmat poziția de lider detașat în Campionatul Mondial al Deciziilor Cretine, o competiție în care nu mai are rivali de ani de zile: i-au lăsat pe Leclerc și pe Hamilton (Lewis a pornit de pe 2) cu slick-uri cu apa încă băltind pe asfalt, în timp ce tot plutonul cu creierii acasă se încălța cu intermediare. Lewis a ajuns urgent pe 10 după primul tur și a mai adunat un minut de întârziere față de vârful cursei când a intrat, în sfârșit, la boxe să-și pună bocancii. La momentul ăla, eram absolut convins că stă în spatele plutonului ca să-și scrie demisia cu preaviz.

Dar să trecem la eroii cursei. Startul propriu-zis ni l-a arătat pe Max Emilian Verstappen plecând din pole cum pleci de la semafor când îți moare motorul, deci Mercedes-urile lui Toni și Gicu s-au înfipt în vârful cursei încă din primul viraj. Weekendul fabulos al lui Max, cu primul pole al anului și primul pole Ford de la Barrichello încoace, a părut că se duce pe apa musonului. Dar dacă pe vremea lui Barrichello te duceai acasă dacă rămâneai fără motor la start, pe vremea lui Max aștepți „să intre puterea”, cum a zis el după cursă. Mașinile de azi sunt ca internetul wifi: când nu mai merge, dai un restart routerului și o ia din loc, fără ca cineva să aibă habar de ce n-a mers, dar mai ales de ce merge după.

A luat-o și în cazul lui Verstappen. Miluț i-a luat la tricotat pe nemții de ocazie imediat ce a prins un pic de aderență și ceva cai sub fund, a trecut pe locul 1după o manevră de agățat pe perete la Muzeul de Artă Modernă și apoi a condus cursa lejer, pe toată lungimea ei, ca pe vremea când Red Bull avea un singur sortiment de energizant în ofertă și făcea mașini care câștigau săptămânal curse în Formula 1. În final, a fost prima victorie redbulleană și verstappistă din 2026 și prima din istorie pentru un motor construit de Red Bull cu Ford, în primul lor an de colaborare. N-o mai bântui Horner pe la Milton Keynes, dar oamenii de acolo au învățat de la el să construiască un motor care, dacă nu pleacă, măcar ajunge.

Spre final, când a intrat Safety Car-ul să calmeze spiritele după un abandon al lui Albon, cursa a primit iar niște upercuturi scurte, dar substanțiale. Întâi, mașina lui George Russell a crăpat în regim de Safety Car, adică exact când nu trebuia să nu facă nimic, semn că Mercedes-urile din 2026 știu să meargă repede, dar habar n-au să meargă încet. Drept urmare, cu 18 puncte suplimentare față de colegul de echipă înfipte neașteptat în sac, Kimi Antonelli n-a mai forțat nici măcar de curiozitate, să vadă dacă ar avea zeamă să se agațe de Max. Deci ce ar fi putut fi un final de Grand Prix cu suspans s-a transformat în trei tururi liniștite, cu olandezul mufat la trofeu și cu italianul mufat la calculator: Toni are 84 de puncte avans cu șase curse rămase și, dacă nu uită brusc să să-ncheie la șireturi, va fi campion mondial.

Pe de altă parte, Hadjar era pe 3 cu cinci minute înainte de final, dar a terminat pe 5, pentru că a fost depășit de Leclerc și, culmea, de Hamilton, care a încheiat astfel pe podium o cursă pe care Ferrari făcuse tot posibilul s-o piardă pentru el.

Cronicile de Formula 1 îți sunt oferite de Server Config.

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---