Baku de toamnă

George Russell a stat sub duș trei săptămâni. Intrase acolo la Monza, după ce a dat faliment de Black Friday, bătut de colegul plecat de pe 19 cu aceeași mașină, și a rămas acolo și la Madrid, unde a trecut atât de neobservat, încât nici nu l-am amintit în cronica cursei. A oprit apa abia vineri, la Baku, cu un tur de calificări la peste opt zecimi de restul lumii, cea mai mare marjă din cariera lui, și apoi ne-a zis, cu candoarea unui tip care nu mai are prea multă încredere-n propriile cunoștințe, că e șocat de rezultatul care l-a pus în Pole. Mai ales că alde Kimi Antonelli, colegul lui mai tânăr, adus la Mercedes să fie locotenent dar transformat fast forward în mareșal, cel care-l umilise la Monza și-l bătuse iar la Madrid, a mufat Mercedesul în zidul de la virajul 1 în Q1 și a pornit de pe 16.

Max Emilian Verstappen, în schimb, e de trei curse pe podium cu o mașină despre care Red Bull spune, în comunicate, că are „probleme de echilibru”, iar el, prin radio, că are probleme de toate felurile. Al treilea la Monza cu puntea spate ruptă, al doilea la Madrid, sâmbătă a plecat de pe 8, pentru că n-a apucat să facă un tur final rapid în Q3 din cauza haiducului Norris, și a terminat iar pe 2. Cu motor schimbat în ultima clipă și în aceeași mașină pe care joi o dăduse lui Iwasa la antrenamente, Miluț a scos tot ce putea azi din Red Bull, de la taurină la cai putere. Și, cum face de fiecare dată când echipa nu-i dă mai nimic, a luat de unul singur tot ce era de luat și-a fost la doi metri să ia tot.

Firul epic al cursei de la Baku a mers, în prima sa jumătate, ca pe șine: Georgică a plecat, a dispărut, iar restul plutonului s-a bătut pentru locul doi ca la o coadă la ghișeu înainte să se inventeze biletele de ordine. Emil a trecut de pe 8 pe 4 răzuind vopseaua de pe pereții caselor din Baku, unde cică nu se poate depăși. Mai târziu, când Hadjar, revenit după șase săptămâni cu încheietura ruptă, a ieșit de la boxe pe softuri și i s-a lipit de cârcă, francezul a primit SMS de la Red Bull: tinere, nu se face, stai potolit.

N-a trecut mult până când zidurile din Baku, mereu cu 10 centimetri prea aproape de mașini, au început să cerșească doza anuală de fibră de carbon. Albon a blocat roțile în virajul 5 și s-a sfărâmat de cărămizi, iar Safety Car-ul a strâns plutonul la loc, deci avansul lui Georgică s-a șters cu buretele. La restart, Emil i-a dat monopostul printre picioare lui Piastri și s-a tatuat în oglinzile lui Russell. Ceva mai în spate, Colapinto a decis să atace pe interior într-un loc unde nu încăpea nici o bicicletă, l-a lovit pe coechipierul Gasly și l-a împins în Norris, carambol care i-a scos pe toți trei din cursă și l-a ridicat pe Antonelli cu trei poziții până pe 5, semn că uneori nu-i destul să fii foarte talentat ca să faci puncte cinstite în Formula 1. În momentul exilului francez din Baku, Alpine avea ambele mașini în top 10 și a rămas, la final, cu două mașini pe platformă și cu o ședință-n plus în agenda echipei mâine. În plus, campionul mondial en titre (parc-a fost acum 10 ani) a plecat acasă fără puncte, dar măcar poate da vina pe francezi pentru sezonul ratat.

Al doilea Safety Car, intrat urgent să calmeze spiritele, a așezat iar povestea în matcă și de aici am urmărit cu sufletul la gură dacă Emil îl prinde sau nu pe Georgică din urmă în timp ce-l hăituiește. În momentele de presiune maximă, Max a atins ușor chiar și un zid, dar n-a ciobit nimic. Russell a răspuns cu un penultim tur fabulos, care a pus o secundă între ei. Se intra în ultimul tur cu Jorj în față, Emil la o secundă și cu impresia că se bagă genericul peste imagini, ca la finalul filmului.

Numai că filmele nu se termină cuminți în Azerbaidjan. Valtteri Bottas, într-un Cadillac aflat cu două tururi în minus față de Formula 1 reală, a intrat în zid la virajul 15 fix în ultimul tur, fix în fața celor doi. Steag galben, de data asta fără Safety Car. Iar când au ieșit din zona galbenă, Mercedes-ul lui Russell a rămas fără putere, Emil s-a lipit de eleronul lui și cei doi au ieșit pe linia dreaptă spre finish ca la Le Mans, umăr la umăr, cu britanicul târându-se spre steag și cu olandezul simțind miros de sânge ca un – scuzați expresia – taur roșu. S-a terminat cu Russell în față, la 0,196 secunde distanță. S-a măsurat cu ruleta și s-a decretat la final a unsprezecea cea mai strânsă sosire din istoria Formulei 1.

Mai rămâne de notat că Hadjar a terminat al treilea la prima cursă după accidentare, cu primul podium din carieră câștigat strict pe ritmul de rulare, nu la zaruri. Piastri, singura șansă McLaren la puncte, s-a dus și el sanie în virajul de după linia dreaptă și s-a întors în cursă la coada plutonului, deci a mers azi cum a mers McLaren tot sezonul.

Russell a ieșit deci de sub duș, a dat Baku de toamnă și a spus la microfon, cu aroganța-i specifică umflată de acest 10 la oral, că planul lui e să câștige toate cursele de aici încolo. La un metru distanță, Max a zâmbit amar de momentul din final, când s-a apropiat serios, dar nu destul pentru o primă victorie a sezonului. Amândoi au dreptate, mai ales că, la 0,196 secunde diferență, cauza n-a fost nici mașina, nici pilotul, ci un Cadillac în derivă pilotat de un finlandez. Parcă-i începutul unui banc bun.

În clasament, Toni are acum 66 de puncte peste Georgică cu șapte curse rămase, dintre care două nu se știe încă dacă se mai țin sau nu cât timp băieții mari sunt ocupați să-și numere strâmtorile. Vă ținem la curent cu distracția.

Cronicile de Formula 1 îți sunt oferite de Server Config.

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---