Ceva s-a defectat grav în structura acestui an. O spun cu convingere mai ales după ce am conștientizat că, înainte de mijlocul lunii septembrie, promoțiile la harnașamentele de brad sunt disponibile atât la raft, în market, cât și online. Ce se întâmplă, se ține Crăciunul mai devreme? Nu e suficient că de data asta ni l-ați plantat în weekend?
Ori am fost nesuferit de pretențioși, ori pur și simplu asta e tendința la care trebuie să ne adaptăm. După Nole – Alcaraz la Melbourne, un produs oarecum premium al zilelor noastre, ne-am trezit cu Zverev campând gospodărește pe unul dintre locurile bune de la Paris, Londra și New York. Prin 2028 – să nu se întâmple și mai devreme! – fi-vom predispuși la coride pentru marele trofeu între artiștii (încă) anonimi Shimabukuro și Sweeny. Sau vom fi serviți cu un nemaipomenit Bonzi – Machac, ceva care să basculeze definitiv noțiunea de Grand Slam la periferia rezonabilului.
Simon Bruty/USTA via Getty Images
A trebuit să se creeze un întreg orizont de așteptare la New York, cu un public care să reacționeze enervant de zgomotos la orice greșeală a adversarului, ca să ne dăm seama de valoarea reală a germanului într-un 2026 de ecranizat. Două trofee de Grand Slam în același sezon e o captură-monstru pentru oricare dintre sportivii care calcă pe tabloul principal fără a avea nevoie de wild-card. Poate doar Serena să mai fi strâmbat din nas în perioada în care înfuleca proteină goală direct din circuit.
Suporterilor steliști, de pildă, le poți reaminti (când au mâinile legate la spate și o fâșie de scotch pe buze) că rezultatul uimitor din ’86 a fost posibil și pentru că grupările engleze, care dominau competițiile europene, au fost suspendate tocmai în acel sezon din cauza tragediei de la Heysel. Vejle, Honved Budapesta și Kuusysi Lahti, adversarii din drumul spre Cupa Campionilor Europeni, sunt alde Halys, Tabilo și Van de Zandschulp de la US Open 2026. Dar performanța rămâne.
Iar cu Zverev am ajuns să și țin în această finală. Pentru că nu era vorba exclusiv de tenis. În acest proiect ne permitem să spintecăm și tipologii comportamentale.
Darren Carroll/USTA via Getty Images
Benone din Atlanta, obstacolul său de conjunctură, e dealer de aroganță. Are un fel aparte de a se uita la adversar, dar și la camerele de luat vederi. O face de undeva, de departe. De după dealuri și munți. Ca să-ți întâlnească privirea, își ține ceafa la mai puțin de 90 de grade în raport cu primele vertebre cervicale. Nu știu dacă a fost întrebat de unde această semeție superficială, dar Benny, ca orice sportiv de talie care își permite un PR competent, se poate eschiva. Aparenta obrăznicie din privire îi maschează emoția primei finale serioase din carieră. Maschează – de ce nu? – și tracul la întâlnirea cu euforia tribunelor care salivau de 23 de ani după un succes homemade.
Patrick Smith/Getty Images
Mai bine de două decenii fără un titlu în circuitul marilor turnee. Fix vârsta lui Shelton. And still counting.
Am înțeles după primele două seturi, când Sașa și-a tras puțin sufletul, de ce scorul directelor era 5-0 pentru european. Nici măcar un meci nu luase mai tânărul coleg de circuit al neamțului. Cu tot serviciul său care poate propulsa o rachetă în Cosmos, stângaciul de pe continentul nord-american are răbdarea în pioneze. După patru-cinci lovituri puternice care dezorganizează planul celui de după fileu, e destul să aterizeze o scurtă pe lângă teren și s-a dus confortul mental al lui Ben. Ochii i se învârt ca la ruletă și forțează tot mai mult, arzând etape esențiale, pentru reîntâlnirea urgentă cu dopamina. O minge câștigată este o șansă în plus de a duce mâna la ureche pentru a capta energia suporterilor. Omul încă se joacă.
Ca să rupă șirul înfrângerilor în fața lui Alexander, adică pentru a deveni relevant, ar fi avut nevoie de măcar un break pe set. Sau de compoziții elaborate în tiebreak. N-a fost cazul, prima minge cu trotil pentru subtilizarea serviciului advers venind abia în manșa a treia. Și nici n-a explodat. I-a ieșit un break la 6-5, în același set, însă cu largul concurs al lui Zverev.
Simon Bruty/USTA via Getty Images
Un forehand castrat nu mușcă, însă în tenis un asemenea statut este reversibil.
Drept dovadă, a urmat o lecție cu public. Cu publicul lui Shelton, un 6-2 aplaudat și de vedetele cu care era înțesată arena Arthur Ashe. Veniți probabil pe bază de invitații, Brad Pitt, cântăreața Pink, Ronaldo Luis Nazario (Dințosul, cum foarte elegant e reperat de gazetele sportive), Pierce Brosnan care, la 73 de ani, arată impecabil, și compozitorul de pe Broadway Lin-Manuel Miranda, surprins în timp ce ronțăia de zor saleuri și pateuri, au crezut că vor asista la o finală.
Flushing Meadows a avut anul acesta altceva în program: a făcut ditamai puntea cu Roland Garros-ul pentru a ni-l prezenta cu adevărat pe Sașa full color. Sigur n-ar fi migrat spre alb-negru ca Sabalenka în cazul în care ar fi pățit-o cu Benny.
Simon Bruty/USTA via Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
