---

Se spune că Sf. Petru, sensibilizat peste măsură de rugăciunile sincere ale lui Sașa (vi-l închipuiți atât de pătimaș?), s-a dus cu jalba-n proțap la bossul cel mare ca să-i regleze din natură enoriașului cu bentiță un drum spre trofeul la care visează din vremuri imemoriale. Are și Sfântul parti-pris-urile sale. I s-o fi promis vreun bilet la Filarmonica din Berlin, se fac asemenea intervenții și în inima Occidentului.

În perioada în care lui Zverev ăsta mic îi încolțise ideea de a deveni performer în tenis, încă se mai strângeau oamenii la concertele lui DJ Bobo, iar actualul Rege Charles se mulțumea cu Viscri, deoarece își pierduse și ultima speranță că va mai deveni vreodată suveranul Marii Britanii. Colac peste pupăză, dincolo de Atlantic, corporația financiară Lehman Brothers se îmbolnăvea de faliment cronic. Între timp, bradul ăsta de om a trecut de 29 de ani și se uită chiorâș spre cer:

– Sfinte, parcă avuseserăm și noi o vorbă…

Astăzi, mulți dintre cititorii acestor cronici se întreabă cine este DJ Bobo sau apelează muțește la Wikipedia. Iar neamțul din poveste, prea concentrat la meniul de la Roland Garros 2026, nu simte că lucrarea se face. Însă nu trebuie ca fiecare etapă să fie marcată de surle și dobe, sunt chestiuni care chiar se întâmplă fără notar sau cameră de supraveghere. A dat Dumnezeu și a trecut Carlitos pe repaus, Litorsal și antrenamente light, s-a petrecut apoi o minune și mai mare, sita cernând ditamai bucata de Sinner. Nole, ca orice bunic activ, nu pune la suflet că a plecat acasă după ce a avut 2-0 la seturi. Ideea e că pentru Zverev contează. La cât de șubred e uneori din punct de vedere emoțional, n-ar surprinde pe nimeni să mai contabilizeze pe propria piele bătăi de la Djokovic. Inlusiv când sârbul va reprimi lunar de la pilonul III de pensie.

Că între timp s-au curățat și alții, nu neapărat pretendenți la trofeu, dar măcar atleți care să-l scoată în portbagaj pe german, ține de minuni la nivel de copii și juniori. Shelton, Auger-Aliassime, de Minaur sau Musetti i-ar fi pus comprese cu nămol. Evident, în scop terapeutic. I-a evitat pe toți amicul de conjunctură al personalului de lux de pe acoperișul lumii. Sper să se fi uitat în oglindă în ultimele zile – poate o va nimeri în această seară – și să se ia în serios. E la un pas de ce n-a reușit niciodată în carieră: a jucat doar finala aici, în 2024, la Melbourne anul trecut și la US Open în 2020.

Atât i s-a cerut la schimb (discuția a avut loc în primele zile al Șlemului de la Paris), căci trebuie să plătim pentru orice. Performanța are costul ei:

– Fiule, îți înțelegem doleanța, dar trebuie să faci și tu ceva. Bate-l pe Mensik!

– Dar, Doamne, cu ce mi-a greșit băiatul? E chiar un tip OK, a făcut și cinste cu o cafea.

– Cu el o să joci. La tenis să-l bați, Sașa!

– Păi, nu, stai așa, Dumnezeule, că el nu e pe partea mea de tablou. L-aș întâlni doar în semifinale, dar nu se pune problema. Știi…

S-a pus însă problema, iar cehul, și condus cu 2-0 la seturi, s-a legat cu lanțurile de o bună speranță. A luat lejer manșa a treia, cu game-ul de final la zero și o scurtă-statement, și chiar a crezut că va strica jocurile lui Zverev cu providența. A urmat perioada hotărâtoare, cu Alexander canalizându-și întreaga energie în forehand. A extras break-ul la timp, s-a dus la 3-0 și 5-2 și deja i se făceau semne din stratosferă că vaza cu urechi pe care o va ridica duminică trebuie împărțită.

Cum cu cine? Sau, mai degrabă, să așteptăm ce părere are tabăra italiană implicată în afacere. N-aș zice hop. Nu încă.

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.

---