Își mai amintește cineva ziua în care NOI am ajuns liderii clasamentului WTA? Era 21 iulie 2018. Așteptasem mult, începusem aproape să fim frustrați la nivel de țară că momentul se lasă așteptat. Moment care, evident, ni se cuvenea. Așa cum zecile de săptămâni de după ni se cuveneau și ele, iar căderea din vârf era un accident care putea fi evitat. Nu de noi, ci de Simona Halep.
Nu a trecut mult timp de atunci, dar a trecut mult tenis. Atât de mult încât, cel mai probabil, nu ați sesizat că data e greșită. De fapt, Simona Halep ajunsese în vârful clasamentului tenisului feminin pe 29 septembrie 2016. Pentru o performanță care, în cazul unor jucători și jucătoare, e considerată o jenantă consolare venită să aline faptul că le lipsește din casă un trofeu de Grand Slam, e provocator de migrene să înțelegi că Elena Rybakina e doar a treizecea jucătoare care ajunge pe locul 1 în clasamentul WTA.
Elena ajunge în punctul ăsta pentru că a ajuns și în semifinalele US Open. Sunt convins că cineva se va trezi să reclame că nu se mai poate așa, a ajuns tenisul în halul în care ți se dă loc în vârful clasamentului în timp ce se joacă turneul și tu nici nu trebuie să îl câștigi. Pentru o performanță care e luată la mișto odată cu prima înfrângere, s-a discutat al naibii de mult despre ea.
Dacă te luai după direcția întrebărilor, părea că Rybakina ajunge în semifinala asta cu o mașină care o ia de la ușa camerei și o așază lângă flori cu o platformă. Ea trebuie doar să se trezească și să pună ceva pe ea, că au de făcut oamenii și poze.
N-a fost deloc așa. Dezgropată de sub mii de ore de deznădejde și gânduri nesportive cu privire la propria-i abilitate de a mai ajunge în vreun top, Qinwen a jucat primul set fix ca o jucătoare complet desenzibilizată de ideea de clasamente.
Foto: Robert Prange/Getty Images
Jucătorii spun des că nu se gândesc la asta. Dar știu sigur două lucruri: Rybakina se gândea la locul 1 deși pretindea că nici nu știe să numere atât de jos, în timp ce Qinwen a uitat de puncte și clasamente în clipa în care și-a convins creierul să mai facă o anexă pentru contractul de colaborare cu restul corpului.
Chiar dacă după primul set părea începutul unui amplu șir de întrebări despre regretele ratării primului loc în clasamentul WTA, Elena a dat drumul la vâsle. Cine-ar fi crezut că poți câștiga meciuri dacă crești treptat procentajele serviciului și mai lași greșeli de făcut și pentru adversară? Apropo de asta, toată povestea partidei poate fi cuprinsă în diferența de mingi direct câștigătoare a lui Qinwen Zheng în setul 1 și în setul doi: de la 10 winnere la o singură bucată.
Nu sunt aproape deloc fluent în kazahă, dar mi-ar plăcea să știu că performanța Rybakinei e întâmpinată acasă exact așa cum ar trebui să primești orice lucru a cărui valoare poate nu o înțelegi pentru că nu înțelegi neapărat materialele din care e făcut și complexitatea manoperei.
Și, tot de dragul ei, sper ca ziua de 9 septembrie 2026 să însemne pentru ea și ai ei mai mult decât nu mai înseamnă pentru noi ziua de 9 octombrie 2017, când Simona Halep a făcut fix același lucru, dar într-un fel în care nu ne-a rămas în minți nici măcar prin data din calendar.
Foto: Robert Prange/Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
