Cu excepția funcțiilor de demnitate publică din Parlamentul României, în nicio activitate din lumea asta nu poți fi pulberea din parcare de-a lungul a 33% din acea activitate și, ulterior, să mai ai vreo șansă. Dacă 30 de minute dintr-un meci de fotbal le petreci pe alt stadion decât cel pe care a fluierat arbitrul începutul de meci, când te întorci la treabă descoperi că în restul de 60 de minute trebuie să întorci scorul de 60-0 și tu îl ai pe bancă pe Gigi Becali care se ceartă cu Talpan pe stemă și marcă.
În tenis însă, 33% din meci în care nu ai onorat cu prezența înseamnă 1-0 la seturi. Pentru Coco Gauff a existat chiar și un pachet de beneficii venit cu scorul din prima parte: a avut atât de multe greșeli neforțate și a gestionat atât de prost primele game-uri ale partidei, încât, după ce s-a făcut 0-3, nu a mai avut de ales: de la fundul bazinului mai putea împinge doar spre suprafață.
Foto: Al Bello/Getty Images
Mirra a câștigat setul, dar în partea a doua ne-a reamintit ce înseamnă să fii proaspăt trecut de adolescență: anturajul te poate strica. A început Mirra să facă ce vede și a dat tare pe duble greșeli. Serviciul care se lega perfect de a doua minge a devenit un fel de muncă de voluntariat pentru o firmă falimentară: s-a întors împotriva prestatorului, iar Mirra a început să piardă puncte, în timp ce jocul lui Coco arăta tot mai mult a tenis și mai puțin a campionat sătesc pentru seniori cu ample deficiențe de orientare.
Când eram în tiebreak, echilibrul deja revenise la nivel de sentiment, iar scorul lui Coco aștepta și el să fie salvat din prăpastie. Ca să simtă viața, pentru Coco a fost nevoie de un call pe Zoom cu Moartea: la 5-6 și 6-7, Mirra a avut mingi de meci, ambele îngropate sub greutatea unor greșeli neforțate care, într-un final, au deschis calea către decisiv.
Foto: Jeff Dean/USTA via Getty Images
Decisiv în care Coco a continuat să o legene pe Mirra într-un pătuț în care a îngrămădit-o cu puncte lungi, un serviciu tot mai bun și mai bun, până când a sufocat-o mental: era 1-1 pe serviciul Mirrei, iar Coco lovea peste cap, cu spatele la fileu, o minge care, în drumul ei înapoi spre pământ, își aranja coafura, pentru că avea să fie văzută și de oamenii de pe ultimul rând al arenei.
Când într-un final a intrat în raza de lovire, Mirra i-a împins racheta-n dinți, iar ghemul verde-gălbui a planat spre burta fileului de parcă fusese atins de un copil fără energie, aflat la prima și mai ales ultima lui lecție de tenis. Câteva secunde mai târziu, meniul groazei a fost completat de Mirra cu un backhand care s-a oprit la jumătatea plasei, deși fata avea deschidere către întregul teren și se afla la un metru de fileu.
De-acolo, Coco a glisat în pace către victorie. La 32 de minute distanță de momentul în care a salvat primele mingi de meci, Coco o transforma pe a doua de care a avut nevoie în bilete pentru semifinală.
La fix două ore și zece fire-albe-crescute-în-cap distanță de scorul de 1-5 în primul set, Coco explica fanilor că a fost inspirată de cel mai recent meci al lui Frances Tiafoe și gândul la el a făcut-o să lase pe teren tot tenisul pe care-l știe.
Când bunicul îmi spunea că e bine să se gândească femeile la tine, habar nu avea el că, în 2026, apogeul inspirației va fi de fapt ăsta.
Foto: Sarah Stier/Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
