Cam pe la ora asta, azi, asistenții lui Alcaraz, Sinner, Djokovic și ai ai celorlalte tinere speranțe ale viitorului în tenis se întâlnesc pentru o ședință de urgență. Un call, dacă mi se permite. Subiectul: ce facem într-o lume în care Alexander Zverev nu doar că ajunge de patru ori într-un an în semifinale de Grand Slam, dar în cea mai recentă dintre ele ajunge după ce o săptămână a jucat numai meciuri de cinci seturi, iar în a doua ajunge jucând prost meciuri de trei.
Foto:Matthew Stockman/Getty Images)
Ideea că Zverev își găsește această viteză de urcat dealuri chiar și încărcat cu vechii saci pe care îi purta în căruță, asta e o idee care ar trebui să îngrijoreze. În primul set, Sascha a pus laolaltă un total de cinci duble greșeli.
În mod normal, în faza asta din turneu, asta înseamnă set pierdut și o oră pe care nu doar că nimeni nu ți-o mai dă înapoi, ba dimpotrivă: se adaugă la un total care nu are de ce să fie necesar, că premiile aici nu se dau pentru ore suplimentare și stat la birou cu mutră preocupată, în timp ce pe ecran cauți un 9 pe care să îl pui pe pachetul care are pe el o carte de 10.
În setul doi, dubioșenia totală a fost să îl vedem pe Botic jucând la un nivel care generează mingi de break. E drept, niciuna dintre ele nu a fost transformată în game, dar băiatul ăsta, în urmă cu cinci ani, era rugat în conferința de presă să își recite numele.
Foto:Pete Staples/USTA via Getty Images
Și nimeni nu i-l știe până azi pentru că, între timp, nu am mai avut neapărat motive să îl repetăm. Fix ca la școală: de ce să învăț eu capitolul despre diviziunea celulară dacă profa e în concediu de maternitate și noi facem biologie cu ăla de religie. Ați putea să râdeți dacă asta nu mi s-ar fi întâmplat în școala generală și dacă nu ar fi unul dintre motivele pentru care vă tai pe creier cu cuvinte, nu cu bisturiul.
Tot ce vă descriu aici sunt însă seturi câștigate. În a treia și ultima parte a meciului, Zverev a fost preocupat doar de a câștiga partida. La final, am primit și o explicație pentru jocul lui: omul știa că nu are ce și cu cine să producă tenis, așa că a stat toată noaptea proptit în fotoliu și s-a uitat la meciul lui Ben Shelton cu Carlos Alcaraz.
Primul gând mi-a fost singurul pe care îl am în general când mă gândesc la Zverev și mă podidesc sentimentele de compasiune și empatie: fabulos că a putut face asta, el fiind un biet, sărman și oropsit diabetic.
Foto: Pete Staples/USTA via Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
