Plusuri și Minskuri

---

Probabil că viața Elenei Rybakina e foarte frumoasă. Ok, a câștigat un titlu la US Open și e noul număr 1 al clasamentului WTA, dar la două minute de la chestia asta, în timp ce Aryna împrăștia racheta prin arenă, ea stătea pe bancă, prăvălită cu coatele pe genunchi și fără niciun plan pentru o seară de sâmbătă în care e prea devreme să te pui în pat la ora 21, dar dacă te mai uiți la două episoade iar te prinde dimineața așteptând să afli dacă Jim se întoarce în Scranton înainte ca Pam să se mărite cu Roy.

Până să câștige azi la New York, cea mai mare performanță a Elenei la US Open fuseseră niște optimi. Nu aveți cum să vă amintiți, că Elena s-a bucurat la fel în ambele situații. Acum a luat titlul și un premiu de 5,5 milioane de dolari. Sau a dat titlul și are de plătit 5.5 milioane de dolari. Sunt confuz, pentru că din reacțiile ei nu-mi dau seama și fata părea sincer descumpănită de adunarea de pe Arena Arthur Ashe până când Sabalenka a luat microfonul și a felicitat-o pentru victorie. Atunci a înțeles și Elena cam care e faza. Ea doar jucase niște tenis, nu fusese atentă la afișe. 

Înainte de finală, văzusem o secvență în care, la o conferință de presă, Alexander Zverev e întrebat de ce, înainte de serviciu, a început să bată mingea mai mult decât o făcea până de curând. Eu credeam că apare un avocat al acuzării care spune că e vorba de obișnuință, dar Sascha a explicat foarte senin – și îl cred – că nici nu și-a dat seama că s-a modificat acea rutină și că, în mod evident, nu contorizează bătăile. Există poliție pentru asta, mă gândesc eu.

Ideea e că oamenii ăștia, contrar lucrurilor pe care ne place nouă să le credem despre ei, joacă fără să gândească. În timp ce noi analizăm, despicăm mingea-n patru, trasăm linii și numărăm puncte măsurând zonele în care ajunge mingea și din care pleacă, oamenii ăștia dau în ele. Nu tot timpul sunt aroganți, suficienți, Nick Kyrgios sau fără chef când nu ne explică o lovitură cu luxul de amănunte pe care îl oferă un licean atunci când justifică absența temei. 

Iar Elena Rybakina e fix în zona asta. Ea joacă. Primul set l-a câștigat având un procentaj al primului serviciu de 27%. Și asta e o mare șmecherie. La o adică, dacă bag 98%, inclusiv eu iau niște game-uri.

Dar când intră în teren cel mult una dintre trei și dublele se înghesuie pe tabelă de parcă-s colindătorii în metrou, abia atunci merită să vorbim despre reușite demne de a fi sărbătorite prin tăcere violentă și o stare de extaz echivalentă cu cea pe care mi-o provoacă mie momentul în care fac dreapta dinspre raionul cu detergenți pe cel cu produse de curățat mobila.   

Pe de altă parte, Aryna a greșit mult. Sincer, simt că și noi i-am greșit cu ceva, că n-aveam cum să fim nevinovați având în vedere cât era ea de îndrăcită la finalul meciului. Nu am reușit să verific statistica asta, dar cred că e un record all-time să rupi racheta de teren la două secunde după ce ai dat mâna la fileu cu adversara care te-a învins în finală.

Când vorbim despre dezastre evitate la secundă, să ne gândim că biata Elena și-ar fi putut primi cupa în timp ce era descarcerată dintre fibrele contorsionate ale racordajului Arynei.

Dar ca să înțelegem poate mai bine ce face Aryna Sabalenka pe teren, e bine să ne însușim o idee necesară despre jocul ei. Aryna joacă de parcă e filmată deși chiar e filmată. Aveți cu toții prieteni și prietene cu care jucați tenis și știți clar ce ar face dacă ar apărea o cameră lângă teren, fie ea și dintr-alea care de fapt sunt senzori pentru calitatea aerului.

Omul crescut cu înțelepciune scursă de pe masa de la care unchiul năuc al familiei predică inevitabilul colaps al Occidentului devine un monstru al reacțiilor când se simte căutat de lentilele camerei.

Așa e și Aryna: reacționează, se ceartă, vorbește, apostrofează orice, de la antrenor la moleculă de oxigen. Într-o zi normală, ea se antrenează fizic o oră, două ore le doarme pentru că alea sunt alocate sesiunilor tactice și mai are trei ore de studiu video, în care se uită la meciuri anterioare. Și în care, invariabil, o problemă tot revine în raport cu antrenorul.

– Deci ai văzut, Aryna, unde a fost problema în game-ul ăsta în care ai făcut trei duble greșeli.

– Evident. 

– Exact. Ai încercat mult prea mult să folosești lovitura de…

– …nu m-am uitat la camera doi când explicam că prima dublă e de la banda fileului…

– …

– … și la următoarele două nu eram cu profilul bun când te înjuram de mamă pentru că ai zis să dau la T. Și se înțelege că îmi recunosc greșeala, ceea ce nu e ok, nu înțeleg de ce vă mai plătesc. 

Imediat după ce s-a trecut în decisiv, Rybakina și-a luat un timeout de vestiar. Probabil ca să își mai adune din gânduri, dar adevărul e că nu aveai cum să îți dai seama încercând să îi citești expresia feței. Putea la fel de bine să-și fi amintit că trebuie mutate hainele din mașina de spălat în uscător și, dacă a făcut asta, adevărul e că noi nu vom ști niciodată și întotdeauna va exista șansa ca eu să fi avut dreptate. 

La cum a curs ulterior decisivul, nici nu pot spune că nervii Arynei erau complet nejustificați. Ok, nu vom mai spune asta când vom afla că a bătut trei copii de mingi între discursul de la final și momentul în care Elena mulțumea monosilabic echipei, dar ultimele secvențe ale meciului sunt treabă în jurul căreia să construiești legende: Elena a avut două mingi de meci. Prima a îngropat-o cu o dublă greșeală, a doua a fost as. Un soi de traducere kazahă a memei „Cheamă ambulanța, DAR NU PENTRU MINE”.

Și putem spune că a fost o finală mult peste media meciurilor lor și un meci din care am învățat multe. Inspirat de comentatorul anglo-saxon care tot repeta că transmisiunea de pe Eurosport nu are reclame în virtutea parteneriatului comercial pe care îl au ei cu Rolex, acum știu să vă spun că nu doar că apar aici niște imagini cu un Porsche Cayenne, dar zilele următoare vă spun și cum se conduce direct de la interior, că pun gheara pe el în Eurocharge by Scheffler. 

Și am mai învățat și că poți câștiga un US Open cu trăiri mai puțin exuberante decât cele pe care le resimt eu când, după trei zile, găsesc cheia în motor și motorul nu e pe OLX, vândut cu seria de șasiu răzuită. Dar aici nu pot interveni, pentru că – așa cum v-am obișnuit – noi despre tenis știm doar să scriem și aia reușim să o facem doar după meci.

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Noul Porsche Cayenne electric îți oferă cronicile de la US Open.

---