Așii lui Crăciun

Există viață după Nadal

Și acum o să ne prefacem toți că sfârșitul lumii nu s-a întâmplat și că ne putem uita în continuare la Paris ca în ultimele decenii.

Dar pictura lui Rafael pe zgură ne va lipsi și nu va mai fi nimeni la fel. Niciodată.

Și nu e vorba de colecția de trofee, de recorduri sau alte lucruri pe măsura celor cu obiceiuri de contabili.

Cu ce preț?

O să ne consolam cu Sinner, cu mecanismul Nole, care funcționează fără rateuri și va mai funcționa o vreme.

Cu Zverev și Medvedev, pe care îi așteptăm ca pe Godot. Cu Alcaraz despre care vom spune că e spaniol și într-o zi… Dar acea zi, ca victoria comunismului, nu va mai veni. Da, e bun, e foarte bun Alcaraz, dar oricât m-aș uita – poezia sa nu o văd.

Și o să mai spunem că și-a încheiat opera Federer și nu s-a săvârșit lumea (dar nu vom avea dreptate). S-au retras ei Năstase, Borg, McEnroe, Becker, Sampras și Agassi și tenisul a continuat. Da, dar cu ce preț?

Mateo Villalba/Getty Images

Artă și precizie?

Fără Nadal, zgura va avea un rege nou, doar pentru că nu poate rămâne tronul vacant.

Cât despre doamne și domnișoare va trebui să ne mulțumim cu precizia polonezei Swiatek.

Artă și precizie? Nu mai e cazul. Precizie și atât. S-au retras ele Seles, Graff, Henin și Serena și jocul nu s-a oprit.

Ni s-a luat tenisul mare al lui Rafa Nadal, dar ne-au rămas, iată, amintirile. E o epocă de aur pentru nostalgici. Melancolicii au ce să regrete.

Lumea se va schimba, cum se schimbă mereu, vor apărea alți eroi și nou-născuții nu vor ști ce au pierdut.

Deja a trecut aproape jumătate din anii 2020 și pot să afirm fără ezitări: sunt doar o umbră a anilor 2010, cu mecanisme tot mai exacte și tot mai puțin suflet de om.

Nadal nu va mai câștiga niciodată la Paris, dar Parisul nu îl va uita. A învins rănit, a fost fragil și puternic, a dansat pe zgură și epoca aceasta binecuvântată a trecut, căci timpul, fiind timp, trebuie să treacă.

Cât despre tenisul românesc, este și el în suferință. De când nu mai e Simona, Parisul nostru e sărac în speranțe. Sorana a rămas o adversară incomodă și e inconstantă. Se autosabotează chiar când pare că a plecat pe drumul cel bun. Și anii trec, trec… Irina Begu? Nu vrei să joci împotriva ei, dar nici nu are forță să ajungă între cele mai bune la un Grand Slam.

Ca Michelangelo și Leonardo

Din nou: Nadal a fost un mare campion și vor mai fi mari campioni, dar pentru noi cei care îl știm de când era mai degrabă un copil, nu de când e tată și chel, pierderea nu se poate măsura. S-a dus nu doar o parte însemnată din frumusețea lumii. S-a dus ceva mai însemnat: tinerețea noastră.

Există viață după Nadal, dar e mai mult viața altora. Și rămâne recunoștința că prin cine știe ce miracol, el și Roger au fost contemporani, ca Baggio și Maradona, ca Messi și Cristiano, ca Michelangelo și Leonardo, ca Socrate și Platon, ca Platon și Aristotel, ca Eminescu, Caragiale și Creangă, ca Tolstoi și Dostoievski.

A fost un miracol și, ca toate paradisurile, e și mai prețios când e pierdut. Epoca rafaelită a ținut de magie și de o putere ceva mai înaltă decât a oamenilor. 

Foto Olimpik/NurPhoto via Getty Images

Te anunțăm când publicăm o cronică nouă?


Andrei Crăciun nu se pricepe la tenis, cum nu se pricepe la niciun sport, ceea ce îi dă frumosul avantaj de a privi întrecerile cu ochiii copiilor: ca pe niște miracole. Se uită, totuși, la tenis de zeci de ani (fiindcă are și el, de-acum, o vârstă). Nu crede în jucătorii cei mai buni din toate timpurile, pentru că nu a apucat decât timpurile personale. Iar în timpul care i s-a dat, imun la toți specialiștii și la toate ierarhiile riguros întocmite, consideră că nu a mai fost nimeni (și nici nu va mai fi) ca Andre Agassi.

Ca să vă dați seama care e nivelul la care discutăm, finala sa preferată de Grand Slam s-a întâmplat la Roland Garros înspre sfârșitul secolului XX: o încleștare Sergi Bruguera-Alberto Berasategui. Și mai rău: în ultimii ani, în plină epocă de aur Federer-Nadal-Djokovici, jucătorul său preferat a fost cehul Štěpánek, pe care îl asemuiește, din motive inexplicabile, lui Joe Limonadă, nu-l știți dumneavoastră, un erou cehoslovac de filme western.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.