Când a dispărut Rafa, ni s-a oferit la schimb o porție proaspătă de Carlos. Acum încearcă și Carlos halatul de infirmerie, însă locul din scenă nu-i rămâne liber. Nu se redistribuie. Reapare Rafa. Cine să-i mai înțeleagă pe sforarii fenomenului ATP?
Uriașa mină de tenis a Spaniei își permite să ne vrăjească oricând cu o repriză de sampling între două pauze publicitare. Nu se lipesc consumatorii ca muștele de farfuria otrăvită pe care zahărul e marketing și nimic mai mult? Mai avem marfă și data viitoare, oricum în prime-time rulează tot produsele casei. De aceea, ibericii și-au permis să facă schimbul de generații ca la Hollywood. Mi s-a părut chiar dubios de bine nimerită, la dungă. L-au ținut pe Nadal până când a trecut și peste ultima accidentare și au continuat a doua zi având aceleași așteptări de la un oarecare diminutiv Carlitos. Dramă, soap-opera, ceva pe motivațional, totul ca la carte.
Poate că matadorii nu propun în fiecare zi câte un nou Rafa sau Alcaraz, însă vând sigur măcar de nivelul unui Carreño Busta upgradat sau o versiune beta de Bautista Agut. Nu ieși leșinat de foame de la restaurant dacă știi să-ți chibzuiești mărunțișul. Economic nu poți duce o supă de creveți sau un platou de pește exotic? Măcar cu o focaccia mânjită de zacuscă și de icre de caras tot îți ungi balustrada gâtului. Pozezi farfuria cât să nu fie contre-jour și, gata, ești și instagramabil.
Burak Akbulut/Anadolu via Getty Images
De aceea își permit urmașii lui Manuel Santana să joace all-in în 2026 la un Grand Slam în care le lipsește asul de treflă. Au extras un personaj și mai tânăr, pe Jodar de 19 ani, l-au botezat tot Rafael, căci alde Sergio și Raul dărâmă obstacole în fotbal, și au făcut sfert de finală cu el. Magicieni! Nu discut, copilul e full de calități, l-a lăudat și Mircea după meciul de cinci seturi din optimi. E semeț ca un turn, știe și cu dreapta, plesnește și cu reverul, iar mâine-poimâine va învăța să dea și cu briciul pe umed, dar și pe uscat. În această după-amiază a avut șansa vieții să-l radă și pe Zverev.
La 5-2 în primul set, așteptam inflamarea diodelor de pe placa de bază a lui Sașa. Îi cunoaștem labilitatea în regim de presiune și, mai ales acum, când Bunuțul pare să-i pregătească surpriza carierei, anticipam seisme de suprafață și furtuni montane cărora, din motive de spațiu, le spunem trăsnăi, boroboațe. Dar, ce să vezi, nu doar cronicarul îmbătrânește, ci și neamțul care, contorsionând ideea de victorie a junelui din Madrid, ajunge la a cincea semifinală de French Open din viața asta.
Poate că în alt univers a reușit de toate. Mina-i foarte expresivă ne dă de înțeles că oricum a văzut mai multe decât toți ceilalți bipezi de pe planetă care trag aer în piept. Fie să-i priască și pe aici!
Mustafa Yalcin/Anadolu via Getty Images
Vrei cronici care-ți vin direct pe mail fix când publicăm? Bagă aici mailul:
Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
