---

Adevărul crud e că meciul ăsta nu ar fi fost scris dacă nu se juca într-o semifinală. Ce poate doar ați observat ori vi s-a părut e faptul că selectăm înainte de a ne uita și a scrie. Fiecare după puteri, dureri și mai ales plăceri. În primele zile, ne trezim că suntem cu ochii pe ceva și pe un teren care-și ține spectatorii în picioare se intră în ora a șasea a unui meci care a ridicat deja toată zgura până în urechile jucătorilor. Dar e nevoie de eroisme și minuni pentru ca Maja Chwalinska – Diana Shnaider să ajungă în fața ochilor voștri și prin cuvinte.

Mă mufez la carul care plimbă noii fani care abia de-au descoperit-o pe Maja, dar eu, acum câteva luni, măcar o ajutam să găsească tot soiul de zone din arena de la Transylvania Open. E fix cum o vedeți: blândă, timid-curioasă, parcă școlită la academia de public speaking a lui Naomi Osaka. 

Dacă undeva pe internet există un thread de Reddit despre cum trebuie să te comporți într-o finală de Grand Slam, sunt sigur că Maja l-a citit în seara de dinaintea meciului cu Shnaider. Și s-a rugat ca ideile să vină de la cineva care măcar știe unde-i Parisul. Și i-a ieșit. 

În mod normal ar fi fost de bun simț să începem cronica admirând imaginea arenei Philippe-Chatrier cu acoperișul tras și soarele intrând pe furiș pe teren, ca să lase toate acele găuri de lumină între liniile terenului. Pură lucrătură franțuzească să te alegi cu așa ceva după atâția ani în care o societate altfel luminată a dezbătut serios utilitatea unor astfel de investiții. Aș mai fi zis și despre dubioșenia de a programa un meci de semifinală la o zi distanță de precedentul meci al jucătoarelor, în timp ce cealaltă semifinală e cu jucătoare care au avut zi de pauză. 

Doar că fiind vorba de Chwalinska și Shnaider, nu poți căuta nisipul între firimiturile de zgură.

Fetele astea două nu au mai stat niciodată nicăieri mai mult de două săptămâni (chiar trei, pentru Maja), probabil nici când mergeau la mare cu părinții, în copilărie. În urmă cu cinci ani, Maja scotea zetul carierei de până atunci și contempla varianta retragerii înainte de depresie și faliment. Dacă atunci i-ai fi spus că o așteaptă oricând în viața asta trei săptămâni pline la Roland-Garros, și-ar fi șters numele de pe rețetă și te trecea cu mare plăcere, respectându-ți nevoia de medicamentație. 

Mult mai mult decât am fi putut spera, meciul ăsta a produs mult tenis. Exista riscul ăsta: două jucătoare care în mod normal sunt coșmarul organizatorilor pentru fazele finale, puse pe arena principală. Poate să iasă doar rău și există o variantă în care iese bine, ocazia le transformă în entertainerițe de moment și show-ul livrează. Punctul care i-a adus Majei avantajul la 3-2 mi-a cam dat de înțeles că fetele n-au venit să joace la 0-0.

Aici mai e un avantaj pentru Maja Chwalinska: are un tenis discutabil în sensul cel mai bun. Face de toate, fără să facă ceva în mod excepțional de bine. A trecut prin toată materia și nu se împleticește când primește foaia în față. Schimbă mufele între ele fără niciun efort și trece din atac în apărare și în și mai multă apărare de parcă a învățat asta înainte să respire. 

Shnaider știa. După trei săptămâni la Roland-Garros, Maja trecuse deja prin tot bagajul de echipamente, lovituri și tactici. Dar și eu știu că există pe planeta asta resurse tehnice pentru a merge pe Lună. Însă asta nu înseamnă că merg să cumpăr legume de la un țăran de la poalele Mons Huygens. Maja a revenit și a revenit și a mai revenit încă o dată în tiebreak, iar după break-ul de la începutul setului doi am înțeles și de ce: până la acel moment, câștigase 50% dintre mingile jucate în defensivă.

Evident, nu avem de unde să știm ce necazuri medicale o fi avut Diana. Dar despre cât de lung și întrerupt de balauri e drumul unui Roland-Garros ne vorbesc și bandajele de pe picioarele Chwalinskăi, care e la o fașă elastică distanță de a fi trecută pe inventarul colecției Muzeului Egiptean din Cairo. Pe măsură ce Diana a mai tot cedat câte-un centimetru pătrat de spațiu al liniștii și a început să își piardă răbdarea cu mingile țopăite de la Maja, la orizont se vedea ideea nebunească a unei finale vizitate de o jucătoare venită din calificări. Până când posibilitatea s-a transformat în realitate și un 6-4 în setul doi. Dar nu avem niciun motiv să credem că, pentru Maja, o să fie doar o vizită pentru poze de Instagram.

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.

---