“Cine este jucătorul care are un sezon de vis și poate ataca supremația lui Sinner și Alcaraz?” Iată un titlu croit pe clickbait care îmi acostase atenția precum mămăliga tăvălită prin diverse mirodenii la interacțiunea cu cele mai mici și sărace creaturi acvatice de la marginea gârlei. Unor asemenea mogâldețe n-ai cum să le zici pește. Dacă este cât palma, te-ai strecurat degeaba de acasă. Îți poți lăbărța stima de sine la pescăria din cartier – au primit marfă proaspătă.
Totuși, ca să nu-mi scape vreo poveste cu schepsis (așadar, nu mă dezic de mentalitatea de plevușcă), am rămas pe rândurile vândute cu acea undiță ieftină. Se vorbea de necesitatea de a ne scălda într-o nouă eră “Big 3 ATP” și că un nemaipomenit talent spaniol care face 20 de ani peste câteva zile pare să dețină toate argumentele necesare de a urca alături de Sinner și Alcaraz în barca premium a industriei cu mingiucă.
Caleb Bowlin/Getty Images
Ca la teleshopping, încă n-ai aflat nimic și n-ai văzut mare lucru! Surpriză, cadou special, nu schimba canalul!
Noul star al tenisului de bărbați, care tocmai ce pășește rigola din fața porții Top 10 (în prezent e pe 13), a doborât deja “recorduri excepționale”. În articol se lipise la comparații legendare cu McEnroe și Roddick, Rafael Jodar fiind pe primul loc în istorie într-o ierarhie a adolescenților în primele lor 50 de meciuri în circuit. Se alcătuiesc și asemenea clasamente, vasăzică…
Plus, ofertă de ultimă oră, record care stă în picioare de mai bine de patru decenii. Marele Boris Becker reușea la mijlocul anilor 80 să treacă de la Top 100 la primii zece în numai 210 zile (bănuiesc că e puțin, merg pe mâna scriitorilor acestui teaser), iar ibericul-minune e singurul care ar putea depăși performanța neamțului. Bun, dar unde-i copilul și ce-o face? Căci mai sunt câteva fraze în articol care deja îl obligă enorm. Îl condamnă să rescrie întreaga tărășenie – există posibilitatea să treacă această graniță în numai 140 de zile dacă va câștiga un anume turneu de la Montreal. Îl mai cheamă și Rafa ca pe cine știm noi. Ce i-o fi trebuit asemenea nebunie?
Și mi-a picat pe mână prima lui apariție la US Open 2026 cu un chinez venit din calificări ca lucky-loser. Adică unul care chiar se bucură când o ia pe costum. Un mic dejun ca să fie, să ai burta plină, mai ales că adversarul mai interpretase tenis de șase ori în primul tur al GS-urilor și nu reușise niciodată să avanseze. Full de calități, palmares de primă mână. În plus, respectivul era primul om de pe planetă cu nickname-ul mai lung decât numele în sine. Lumea deja îl strigă Bu, însă porecla sa e Bert. Complicat personaj, cred că oamenii din staff-ul lui Rafael ar fi trebuit să analizeze și aceste detalii aparent lipsite de importanță.
Se intra pe un tărâm secret și se murea în ziua nunții.
Junele din Madrid avea să trăiască o rușine cosmică. Ce Big 3, ce comparații, de unde atâtea laude, care Becker sau McEnroe? Asiaticul Buyunchaokete, de la cucurigu, adică de pe poziția 124 mondială, a fluierat prelung în biserică, a furat mireasa și a împușcat ofițerul stării civile cu furculița. Tipul căruia oamenii de la Federația Internațională de Tenis i-au recomandat numele profesional de Yunchaokete Bu l-a făcut pe bietul copil-minune pachețele de primăvară. Doar patru game-uri i-a lăsat, mai mult de gust, și e bine să conștientizăm că aici și-a băgat nasul și natura. În setul 3, la scorul de 4-1 pentru simpaticul cu alura și atitudinea maestrului lui Van Damme din filmele în care la final îi bătea pe toți, s-a stârnit o ploaie croită din ciudă și complezență.
Manuela Davies/USTA via Getty Images
Băieții au revenit după o oră, Bu a mai luat două game-uri, prestând meserie de ca și cum articolul-preambul pe el în viza, nu pe noul Rafa, și s-a rumegat totul, dar s-a și digerat perfect. “The match of his life!”, exclama comentatorul american pe platforma de streaming, în timp ce în loja lui Jodar se dădea cu drujba prin poșete după pastilele de tensiune și după cele de neatârnare. Mna, să vadă și ei cum e să te lași gâdilat de lăudătorii din presă!
Ce, pe la noi n-au existat câteva batalioane de “Noul Hagi” și cel puțin un al doilea Mihăiță Pleșan?
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
