N-o mai văzusem de ceva vreme pe Sloane. A avut și ea încercări. Pe Fefeleaga modernă nu-i musai să ți-o închipui făcând cărăușie cu o biată mârțoagă. Caznele te pot ține în menghină indiferent de sumele din cont, or Stephens fusese într-o menghină. Ieșise grav în afara topului 1000, i s-o fi și aplecat de la încurajările sterile ale apropiaților că va fi bine după șapte luni mucegăind pe margine.
Ben Solomon/USTA via Getty Images
Ca să vezi trăsnaie, o căutam prin memorie cu Poliția călare. Au americanii atâta marfă în circuit că nici nu eram în stare să-i mai întocmesc portretul-robot. Acel zâmbet cuceritor care e nevoit, precum imaginile lenticulare chinezești, să se transforme pe același calapod dacă jocul scârțâie. Acei ochi-santinelă care sunt în stare să vorbească mult și după terminarea unui meci ordinar. Pe muțește că-i mai sugestiv. Îți țiuie urechile, e zgomotul produs de prea multă liniște, e molcomul pe care îl găsești din belșug pe chipul ei. E americancă din Ardealul lor, trebuie să aibă unul și pe acolo, nu întâmplător există și o Pennsylvanie. Tulai! Gata, am regăsit-o în duelul cu Marta.
Cine descoperă tenisul în aceste zile, trebuie să știe că Stephens a fost campioană a turneului de la Flushing Meadows în 2017. Le elimina, printre altele, pe Cibulkova, Barty și Venus Williams, cu o finală împotriva lui Madison Keys. Trăia și Simona în acel Slam, pierdea încă din primul tur la Șarapova. Am impresia că scriu despre preistorie, dar aceste vremuri sunt de fapt la o aruncătură de băț în urmă.
Kostyuk, ca să mă duc direct în cealaltă extremă, mai ieri se benocla timorată la brandurile din fenomen. Îi rămânea tracul în vine, arăta potențial, însă ne doream să ardă în grabă etapele. Ne-a obișnuit foarte prost Serena, campionii fără drept de vot sunt floare-de-colț. Ucrainencei i-au mai trebuit câțiva ani ca să-i lucească tenisul în stilul campioanelor în devenire. Are semifinale la Roland-Garros și Wimbledon în acest an după un sfert australian în 2024. Și numără în continuare pașii care încă o despart de momentele reale de prestigiu, n-ai ce să faci cu câte o mărgea cvasi-seducătoare pe la Memphis, Toronto sau Cincinnati.
Ben Solomon/USTA via Getty Images
A vorbit și la final despre cel puțin un penultim act la New York, o făcuse cu asupra de măsură și jocul ei. Când ochii și gropițele din obrajii lui Sloane reclamau o revenire în setul al doilea, cu rebreak exploziv și minge de 1-1 la general, Marta și-a reglat aiureala adolescentină pe care și-a etalat-o și după meci, când a dansat cu o exuberanță soră cu suflatul în fiolă. A dat drumul la mușchi, a anulat fără milă șansa adversarei de a duce problema în decisiv și a măritat și probabilitatea intrării în tiebreak.
Diferență de viteză, distanță evidentă între cele două decenii, box între tehnologii care nici măcar n-au aceleași butoane. E bine să știi să conduci amestecând în ceaunul cu viteze – se spune că aici se face distincția între un veritabil conducător auto și șoferul de duminică – dar nu înțeleg de ce. Pierzi timpul și, la un moment dat, pierzi și ambreiajul. Am pățit. A pățit-o în seara asta și Sloane.
Ben Solomon/USTA via Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
