După ce Germania a transformat Brazilia în preș în prima semifinală, administrându-i intravenos un 7-1 vecin cu un masacru, Olanda și Argentina au început a doua semifinală a Mondialului Brazilian cu o atitudine exagerat de rezervată, meciul părând că se joacă pe ouă, nu pe gazon. Astfel, în loc să vedem un meci spectaculos între două echipe ofensive prin definiție, am asistat la o partidă la fel de alertă ca un film românesc filmat în doar trei scene de câte o jumătate de oră.
Teoretic, prezența unor nume precum Messi, Higuain, Robben sau van Persie între titularii celor două echipe care și-au disputat al doilea loc în finala World Cup 2014 ar fi trebuit să garanteze spectacol. Practic, cei patru au avut exclusiv rol de iepuri de audiență în acest meci, singurele reușite ale acestora fiind legate de câteva driblinguri paralele cu linia de fund și, deci, eficiente precum o picătură de parfum într-un butoi cu smoală.
Dacă în meciul jucat cu o zi înainte era deja 5-0 înainte să se scurgă prima jumătate de oră, singura ocazie periculoasă din cea de-a doua semifinală a fost reprezentată de o lovitură liberă pe care Messi a trimis-o puternic, pe lângă zid, direct în brațele lui Cilessen. Un șut mediocru, dar care la finalul meciului a fost principala atracție a tabelului statistic, reprezentând unica șansă reală de gol pe care Argentina și-a creat-o. În lipsa oricărei tresăriri dinamice, jocul s-a animat doar prin faulturi și prin jocul perfect la ofsaid făcut de olandezi, care însă nu au tras niciun șut pe poartă în 90 de minute și au avut un singur corner în prima repriză. Cifre inspirate din cele ale naționalei din Costa Rica, anemica și impotenta adversară a Olandei din turul anterior.
A doua repriză a început la fel cum s-a terminat prima, cu un joc plictisitor ca o emisiune de divertisment de la TVR. În aceste condiții, orice centrare părea o ocazie imensă de gol și orice dribling era echivalentul unui foc de artificii în România adâncă și rurală, după un concert al vreunei artiste în mizerie. Meciul a curs lent ca lava lui Eyjafjallajökull, companiile farmaceutice comandând deja înregistrarea pentru a o ambala și vinde ca medicament care vindecă toate tipurile de insomnii cronice. De altfel, de frică să nu-și piardă pe parcurs, televiziunile au preferat să schimbe transmisiunea în direct pe înregistrarea meciului dintre Germania și Brazilia, partidă gustată de toți cei 40 de telespectatori din toată lumea care nu adormiseră până atunci privind a doua semifinală.
În timp ce organizatorii Cupei Mondiale analizau deja posibilitatea ca trofeul să le fie trimis direct la hotel germanilor pentru a economisi timp și spațiu de emisie, minutul 90 le găsea pe cele două echipe nu doar la egalitate pe tabela de marcaj, ci și în agonie ofensivă. Iar singurul moment al transmisiunii cu adevărat emoționant s-a dovedit a fi unul care a avut loc de fapt înaintea fluierului de start al arbitrului: minutul de reculegere ținut în memoria lui Alfredo Di Stefano.
Meciul a intrat în prelungiri, singurul mod în care partida care s-a jucat la Sao Paolo putea deveni și mai plictisitoare decât o ediție Big Brother în care camerele urmăresc live 24/24 creșterea firelor de iarbă într-un ghiveci. Cu același ritm alert demn de o pereche de șahiști pensionari sculptați în bronz, cele două echipe au așteptat penalty-urile ca pe ziua de salariu. La final, fluierul arbitrului a confirmat faptul că nimic nu este imposibil în fotbal: a fost al doilea rezultat de 0-0 al Olandei în fazele eliminatorii ale Mondialelor din Brazilia după ce în grupe aceeași națională bătea la Campioana Mondială ca la coceni, 5-1, și în același timp un meci în care Messi, care a apărut în transmisiunea TV de două ori în 120 de minute, nu a atins niciodată mingea în careu, după modelul patentat de Bogdan Stancu.
Penalty-urile au fost o poveste simplificată de Romero, portarul Argentinei reușind să scoată două lovituri de la 11 metri și calificându-și astfel echipa în finală. Argentina va merge să se bată cu Germania pentru trofeu, o eventuală victorie a sud-americanilor pe Maracana urmând să fie mai dureroasă pentru brazilieni decât propria eliminare. De cealaltă parte, olandezii urmează să întâlnească în finala mică Brazilia și-și mai sinucid un Mondial, tradiție mai înrădăcinată în cultura fotbalistică a Olandei decât ratarea calificărilor la români.
ARGENTINA-OLANDA 0-0 (0-0), 4-2 după penalty-uri
Statistici, echipe, comentariu live
Programul finalelor World Cup 2014
Finala mică: Brazilia-Olanda (sâmbătă, 12 iulie, ora 23)
Finala mare: Germania-Argentina (duminică, 13 iulie, ora 22)
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.