Am dat astăzi peste emisiunea lui Bendeac de la Antena 1. N-am mai văzut de foarte mult timp un soi de umor atât de grotesc, ieftin, bolovănos, vomitiv și brut. Teoretic, umorul iese în evidență prin subtilitate, chit că el e de situație sau de limbaj. În versiunea Bendeac, umorul înseamnă doar copierea fizică și a timbrului verbal. Iar personajele sunt paria ai societății, oameni care nu au ieșit niciodată în evidență prin ceva inteligent. Arhi vă povestește pe larg logica acestui tip de spectacol aici.
Dacă închid ochii și mă gândesc la Gopo sau la Toma Caragiu, îi deschid, miros și-mi vine să plâng.
Neam agrar, primești ce meriți!
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
