Nu știu cum se observă de la voi, dar eu văd versiunea 2026 a Soranei ca pe un soi de foietaj în care fiecare strat de aluat e alcătuit din ce-a învățat a noastră de-a lungul celor 20 de ani de trap în tenisul înalt. E ceva misterios și liniștitor în pacea cu care Sorana lovește fără să schițeze vreun gest beligerant fiecare minge pe care-o catapultează în colțul terenului atunci când atacă. S-a dus epoca agitației, a loviturilor care își propuneau să închidă punctul, meciul, cariera adversarei și toate portițele mentale care atârnau în vânt în mintea versiunii tinere a Soranei. Acum e liniște, e pace multă, e un soi de grație tăcută, aș paria că-n căștile Soranei se aude multă muzică de relaxare în avioanele care-o duc în turul de onoare pe care-l face anul ăsta pe terenurile care i-au găzduit bucuriile și frustrările de-a lungul vieții.
Iar dacă liniștea asta apăsată îi oferă ei un joc mai calculat și mai așezat, adversara o ia razna lent, dar cert, fix ca-ntr-o cameră în care sunetele nu ajung și n-ai altceva de făcut decât să negociezi cu propriile voci evadarea din strânsoare.
Dan Istitene/Getty Images
Efremova, 17 ani, campioană de junioare en-titre la Australian Open, a intrat pe teren la primul ei Roland-Garros cu tupeul unui copil care știe foarte clar că adversarul are două picioare și două mâini plus un singur cap, deci toate semnalmentele pentru un meci de la egal la egal. Și așa a și arătat partida în primele game-uri, în care Ksenia a făcut un break și-a considerat că prin asta a câștigat Roland-Garros-ul ăsta și încă vreo 6 ediții de acum încolo.
Dan Istitene/Getty Images
Doar că-n cele două picioare, în cele două mâini și-n capul Soranei se află adunate milioane de linii de cod pe care niciun copil care se apucă de tenis azi, cu oricât de mult entuziasm ar face-o, nu le poate asimila prin îndesare. Sunt straturi care se așază greu, lent, greșit, apoi perfect, și pe care ți le cultivi lent, așa cum crește o pâine făcută cu maia, nu cu drojdie hi-tech. Și, odată ce liniile alea de cod au primit commit, Efremova a trecut din starea de tupeu în cea de bibilică în fața vulpii. În timp ce Sorana croșeta lovituri câștigătoare și le aduna cu sârg la purtător, Kseniei îi citeai în ochi spaimă, haos și neajutorare, stare de asediu din care un copil de 17 ani iese doar dacă-i legănat înainte de somn de ai lui.
De la 3-1 pentru franțuzoaică, Sorana a câștigat următoarele nouă game-uri consecutive și-a trimis căprioara între faruri, acolo unde singura ei reacție nu poate să fie decât o strămoșească lacrimă pierdută-n fumul ultimei dorințe.
Dan Istitene/Getty Images
Setul al doilea a durat 26 de minute, jumătate cât primul. O oră și zece minute în total. Sorana a fost cea mai discretă jucătoare a unei prime zile în care francezii au lăsat liberă intrarea la sesiunea de seară doar ca să vadă pe viu cum se topește o copilă.
Pentru Sorana, e cea de-a zecea apariție în turul al doilea la Roland-Garros din 17 participări, statistică care în cazul altei jucătoare ar putea să sune mediocru, dar care la ea se traduce în „mereu acolo”. Cu accent pe „mereu”, pentru că „acolo” s-a schimbat vizibil în ultimii ani pentru a noastră. Cea mai bună performanță rămâne sfertul de finală din 2009, când unii dintre cei care urmărim azi cronicile astea încă aveam Yahoo Messenger ca primă alegere de comunicare cu fata sau băiatul din clasa paralelă. Asl pls?
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
