La fiecare ediție Roland-Garros, francezii fac trei lucruri, mereu în aceeași ordine: deschid porțile, vând baghete cu unt în zona VIP la 28 de euro și transformă un american într-un erou. Tradiția are vechime atestată documentar: în anul 2000, un anume Jan-Michael Gambill (numele nu-ți sună familiar? Nici nouă, e ok) l-a bătut pe neamțul Nicolas Kiefer într-un moment în care Kiefer era pe locul 8 mondial. A fost ultima oară când un american a trecut de un jucător din top 10 la Paris până azi, când un alt american, Nishesh Basavareddy, în prima sa apariție pe tabloul principal de la Roland-Garros, l-a trimis la grătar după un meci superb pe un concetățean: Taylor Fritz, locul 9 mondial, finalist US Open 2024, cap de serie 7, tot tacâmul.
Fritz a venit la Paris cu un singur meci pe zgură în ultimele două luni, pierdut săptămâna trecută în Geneva cu Popyrin, la care și-a asortat o tendinită la genunchi care îl chinuie din ianuarie și pe care a îngrijit-o cu antiinflamatoare până când echipa proprie i-a spus, citez textual din declarațiile lui de dinainte de turneu: „Tu poți să te duci la Monte-Carlo, poți să te duci la orice turneu vrei, dar fără noi”. Adică i-au făcut lui Fritz ce face cumnată-ta cu fractu’ când omul cere încă un rachiu seara: Lasă paharul jos, dragă, e ora 11.
Fritz a pus paharul jos, a slăbit 5 kilograme, a făcut sală cu agendă strictă și a apărut la Paris în ceea ce el numește cea mai bună formă fizică a vieții. Tot el s-a scăpat însă și-a dat-o pe-aia cu „Roland-Garros e pentru mine o oprire pe drum, scopul meu real e iarba”. Adică, în limbaj simplu, i-a anunțat public pe franțuzii mândri de cea mai valoroasă zgură din lume că Slam-ul lor nu e decât o amărâtă de haltă. Franțuzii și-au luat notițe, ăia de la ATP care fac programările meciurilor și-au luat notițe, iar pe Suzanne-Lenglen a apărut din senin un wildcard de 21 de ani cu un nume pe care în mod cert nu-l vei scrie corect prima dată fără să-l verifici încă o dată.
Nishesh Basavareddy, dublu finalist Next Gen ATP, jucase până duminică un total de cinci meciuri în circuitul mare în 2026. Ultima sa apariție notabilă fusese acum un an și ceva, când a deschis Australian Open 2025 contra lui Djokovic, meci pe care l-a tratat ca pe un examen oral la Bac: a memorat tot ce putea, a învățat, nu s-a făcut de rușine și a plecat acasă. La 21 de ani, a intrat pentru prima dată pe tabloul principal de la Paris cu un wildcard primit nu se știe exact de ce, fiindcă federația franceză le acordă tradițional fie francezilor, fie jucătorilor cu poveste, fie celor care au căzut de pe coperta unei reviste de lifestyle. La Basavareddy nu se aplică niciuna dintre variante, dar Parisul are politici opace între două șampanii și asta e parte din spectacolul de la Roland-Garros.
Tim Clayton/Getty Images
Meciul a fost rezumatul tehnic al unui dezastru petrecut lent: două tie-break-uri pierdute de Fritz identic, cu 7-5, fiindcă la 21 de ani când joci primul tur de Slam nu ți-e frică de formulele aparent matematice ale tenisului. Fritz a salvat în setul al treilea o minge de meci și a câștigat un alt tiebreak monstruos, 11-9, după care a pus în scenă un urlet tarzanian prelung, cu gesturi de Stallone și asezonat cu impresia trecătoare că adultul cu experiență de Slam îl va mânca pe puști.
Dan Istitene/Getty Images
Doar că, așa cum zice manualul de fizionomie a viitorilor campioni, puștiul n-a clipit. A făcut break în primul game al setului al patrulea, a mai făcut unul după și a închis meciul cu 6-1 într-un moment în care Fritz părea atât de șocat de ce i se-ntâmplă, încât pariez că ar fi avut nevoie de două minute ca să-i reconstituie numele adversarului din silabe.
Dar, oricât de șocant ni s-ar părea nouă, experiența asta nu e nouă și șocantă pentru Taylor. E a doua eliminare a sa consecutivă în turul 1 la Paris (anul trecut s-a îndoit de la șale cu Altmaier), confirmare suplimentară a tezei publice conform căreia Roland-Garros e o simplă haltă-n câmp pentru a ajunge la ogorul cu gazon perfect. Hai că le-ai arătat tu lor, domnule Fritz.
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
