Pentru cei care n-au urmărit ascensiunea anului în tenisul masculin, facem un pic de recapitulare pe repede-înainte. Acum 12 luni, cam pe când începeam noi din nou să iubim tenisul după finala dintre Alcaraz și Sinner de la Roland-Garros, colegul Rafael Jódar făcea 18 ani și hălăduia pe locul 707 ATP, zonă a clasamentului în care joci pe terenuri fără tribune și, dacă ai noroc, dormi în pensiuni cu mic dejun inclus. Și se întreba, probabil, la fel ca toți copiii care se apucă de tenis, dacă a avut sens tot efortul ăsta început la 5 ani, din moment ce alții strâng milioane la 18 ani jucând la Slam-uri.
La un an distanță, omul a adunat 19 victorii și trei înfrângeri în primul lui sezon complet pe zgură: a câștigat la Marrakech, a făcut semifinală la Barcelona, sferturi la Madrid și Roma, iar acum va juca în sferturi la Roland-Garros, urmând să urce în zona locului 20 mondial. Devine al patrulea adolescent spaniol care ajunge în sferturi la Paris în era Open, după cunoscutul Albert Costa și ceva mai anonimii Rafael Nadal și Carlos Alcaraz, băieți despre care pariez că vom mai auzi pe aici. Ce să mai, companie selectă pentru un puști care în ianuarie era pe 165 mondial.
Foto: IMAGO
Ca un adolescent căruia-i fierb vreo 10 vârste în același timp în creier, Jódar a condus cu 4-1 în primul set, după care a pierdut nouă game-uri consecutive, alunecând fără mânere de la 4-1 în primul set la 0-4 în al doilea. Carreño Busta, fost loc 10 mondial în 2017, dublu semifinalist de Slam la US Open în 2017 și 2020, jucător din vechea școală spaniolă, care cerea viclenie, varietate și mână fină, care învârtea adversarul prin zgură ca pe șnițel, a luat ambele seturi manevrând jocul cu blândețe pedagogică, ca un dascăl care îi arată copilului cum se fac bastonașele înainte de a trece la provocarea majoră, litera g de mână.
La 2-0 la seturi pentru Pablo, cu Rafael în derivă, lui Carreño Busta i-a cântat cucul biologic: umărul drept a început să fluiere, serviciul s-a prăbușit cu zgomot (36% puncte câștigate cu prima minge în setul trei este fix statistică de jucător de duminică), reverul și-a pierdut compasul, iar Jódar a simțit mirosul de sânge cum îl simte un rechin tânăr angajat pe blat la măcelărie.
Foto: IMAGO
Aici l-am văzut din nou pe Jódar în postura sa de fenomenul al anului, cu tot ce înseamnă asta: capacitatea de a lovi mingea curat și devastator de pe ambele părți ale terenului, viteza pe care probabil că puștii din Spania o balotează cu cereale la micul dejun, schimbarea de direcție fulgerătoare și coordonarea și finețea mână-ochi de jucător de snooker. Seturile trei, patru și cinci au curs într-o singură direcție, 6-1, 6-2, 6-2, iar elevul a închis lecția în trei ore și trei sferturi, la a cincea minge de meci.
Paranteză necesară: Carreño Busta, a trecut prin atâtea accidentări în ultimii ani (cot, umăr, practic a bifat jumătate de anatomie) încât faptul c-a ajuns din nou în optimi de Slam pentru prima dată în patru ani îl transformă efectiv în noutate pentru cei care au mutat pe posturile care dau tenis odată cu ascensiunea lui Alcaraz, de exemplu.
Ce trebuie spus despre Jódar e că omul nostru calcă-n picioare arhetipul clasic (salutăm cititorii care se pregătesc de Bac) al spaniolului specialist pe zgură, jucător-râșniță care îți topește picioarele ținându-te legat de glie în după-amiezi interminabile. Nadal a început să sape groapa stereotipului cu evoluția propriului joc, Alcaraz i-a citit ultimele rugăciuni în ultimii cinci ani, iar Jódar pare să bată țărușul final între plămâni. Spaniolul de rit nou execută scurt, cât mai scurt posibil, nu-i stă-n fire să zacă la povești în care se vorbește despre starea vremii și nu mai așteaptă ca adversarul să greșească, îl ia la palme imediat după ce-a intrat în cameră. Dar vine greul pentru Jódar, pentru că-n sferturi îl așteaptă Alexander Zverev, mare favorit la titlu după hecatomba din prima săptămână. Pentru Jódar e prima apariție pe Philippe-Chatrier și primul meci în care-i underdog, postură din care un puști de 19 ani poate să lovească liber în timp ce toată presiunea apasă pe umerii osoși ai lui Zverev, neamț care s-a cam specializat să colecționeze dezamăgiri în momentele mari ale carierei.
Înainte să-și bage umărul în binemeritata baie de gheață, Carreño Busta a apucat să zică cu gura ce gândim cu toții cu capul sau cu tastele, în funcție de situație: în ritmul ăsta, fratele Jodar va concura curând cu Sinner și Alcaraz. Cuvinte de profesor. Practic, Rafael trebuie doar să mai rezolve problema vizuală a șepcuței aruncate neglijent pe vârful creștetului, care-l face să arate de parcă a ieșit la scară să arunce gunoiul și s-a trezit pe Suzanne-Lenglen. Probleme mici pentru mize atât de mari.
Foto: IMAGO
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
