Nu suntem în poziția de a juca tenis profesionist, deci nu putem decât să bănuim ce le trece prin cap băieților de prin circuit atunci când află, la tragerea la sorți sau mai târziu, în vâltoarea tabloului, că vor juca contra lui Nole. Extra bonus points pentru meci cu Nole pe iarbă la Wimbledon.
Pe de o parte, știi că omul a adunat destui ani sub șepcuță încât o eventuală victorie a ta contra Goliatului să nu fie imposibilă, cum era când Djokovic avea jiclorul încă nou. Deci, cumva, în spatele creierului, undeva prin localitățile limitrofe ale cerebelului, un îngeraș îți șoptește suav că-i momentul tău, că ești pregătit, că ai făcut atâtea tone de ore de tenis încă de când erai cât racheta ca să poți să-l bați azi. Să scrie despre tine toate ziarele lumii, să scrie cronicile lui Meșter, să-ți bată la ușă la noapte, când vrei și tu să-ți odihnești oasele într-o baie de gheață, 190 de companii care vor să semneze cu tine, să le fii imagine, să vinzi mâncare de pisici și apă de ghețar și haine din plastic la suprapreț și să promovezi platforme de tranzacționare pe bursă, să se simtă oamenii ca Bezos, ca Buffett, ca Elon Musk. Ce mai – să transformi planeta într-un loc mai frumos decât cum era el înaintea meciului.
Matthew Stockman/Getty Images
Apoi vine drăcușorul realist pe ălalalt umăr, îți trage un bombeu în lobul urechii și-ți zice așa:
— Da, mă, fix tu te-apuci acuma să-l bați pe Nole la Wimbledon. Tu, care ieri la antrenamente ai dat jumate dintre mingi în boscheți? Tu, care în ultima lună n-ai reușit să-i bați pe d-alde Galarneau și Djere? Tu, mă? Vez’ de treabă, moșule, omul e zeu, du-te pe teren, bucură-te de ziua asta, de Central, bagă prosoapele în geantă și hai acasă, c-avem treabă și trebuie să facem cumva să nu mai jucăm calificări și la US Open.
Bine-ați venit, deci, în lumea lui Roman Safiullin, rus de 28 de ani care din cauza acestor ședințe de comitet executiv din propria minte a pășit azi pe iarba pe cale de dispariție de la Londra apăsat de probleme, de gânduri. Părea că omul nostru duce toată greutatea lumii pe proprii umeri, părea c-a fost anunțat cu un minut înainte de a intra pe teren că-i dat afară din jobul de aitist la corporația pe care o iubea ca pe maică-sa, avea implicit chiloți cu logo-ul Big Tech prin sertare.
Shi Tang/Getty Images
Eh, acum imaginați-vă ce bâză o fi fost pe drăcușorii lui Safiullin când rusul, fără meci câștigat anul ăsta pe tabloul principal al vreunui turneu ATP, l-a condus cu 5-2 pe Nole în primul set la Wimbledon.
Evident, așa cum am mai văzut în câteva episoade ale acestui serial, exact atunci s-a trezit zeul. Știi, una e să-l conduci pe Djokovic cu 5-2 și cu totul altceva e să închizi socoteala, iar între cele două repere încape la fix toată cariera lui Roman Safiullin. Nole a șters două mingi de set pe propriul serviciu, la 2-5, cu figură de contabil la stat căruia i-ai cerut o amânare a dărilor și care se preface că nu te aude, apoi l-a îndoit pe rus când acesta servea pentru set și a dus totul în tiebreak. Acolo, în cea mai caniculară zi a turneului, cu un Djokovic care nici el nu arăta prea proaspăt, experiența a bătut entuziasmul: 8-6, primul set la Nole, iar drăcușorii lui Safiullin au început să se-mbete de necaz pe umărul omului.
John Walton/PA Images via Getty Images
De aici, meciul a intrat pe matca pe care-o știm cu toții pe de rost. Djokovic a luat al doilea set cu 6-3, profitând de un singur rever trimis de Safiullin în burta fileului la momentul nepotrivit, și părea că se îndreaptă spre o seară liniștită alături de cei dragi. Numai că, în loc să-și ceară scuze și să plece, rusul a mai făcut o ultimă aroganță înainte să implodeze: i-a luat un set lui Djokovic, 6-3 în al treilea, după ce a făcut break în cel mai lung game al partidei. Un set smuls zeului, la Wimbledon, de tipul care acum vreo două luni juca pe zgura de la Mauthausen cu Cezar Crețu. Nu știu ce-și imagina Darwin că-nseamnă evoluție, dar Safiullin a sărit peste vreo 5 noduri.
Doar că zeii, chiar și cei cu motorul un pic mai zgomotos decât de obicei, rămân zei. Djokovic a făcut break la zero la începutul setului al patrulea, a închis prăvălia cu 6-3 și a plecat acasă cu victoria numărul 106 la Wimbledon. Cu una mai mult decât Roger Federer, pe care l-a depășit definitiv pe lista celor mai multe meciuri câștigate pe iarba londoneză. Glumea zilele trecute că ar trebui să joace cu Roger un meci pentru locul 106. N-a mai fost nevoie: i l-a luat lui Safiullin, ca pe toate celelalte.
Ani la rând, gazonul de la All England a fost catedrala lui Roger, iar Nole a fost musafirul pe care tribunele l-au aplaudau politicos în timp ce se topeau după celălalt. Iarba asta îl iubește în continuare pe Roger, dar de azi va fi mereu mai verde pe partea lui Djokovic.
Shi Tang/Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
